Somnul raţiunii naşte monştri.
Sfîrşit de an … . Sfîrşit de mileniu, de epocă sau de civilizaţie? Cine ştie, întrebări care încă îşi caută răspunsul şi care vor ajunge cîndva să ne definească şi să ne întregească. Pînă atunci ne tîrîm în continuare în noroiul propriilor păcate şi neputinţe.
O senzaţie de îngrijorare amestecată cu teama şi tensiunea iminente ale prevestirii dezastrului şi haosului evidente şi de neînlăturat se instaurează insidios şi domnesc cu autoritatea unui rege despotic. Inconştienţa, intoleranţa, lipsa de luciditate şi discernămînt, imoralitatea, ura şi lăcomia omului îi prorocesc destinul menit a-l salva, a-i mîntui sufletul şi a-l curăţi şi elibera de povara păcatelor.
Nu vreau să mă aureolez şi să-mi atribui nimbul profetului purtînd asupra sa taina adevărului absolut şi nici să-mi arog drepturi necuvenite, uitîndu-mă însă în jurul meu mă simt copleşit de senzaţiile şi sentimentele descrise. Aşa cum obiectivitatea ne oferă tuturor perspectiva nebănuită a piscului muntelui, coborîrea pe pămînt nu poate fi făcută fără siguranţa detaşării. Sper că în decursul timpului am reuşit să le dobîndesc pe amîndouă. Reluîndu-mi astfel ascensiunea observ, la început intrigat, pentru a deveni treptat mîhnit şi sfîrşind nemaiputîndu-mi ascunde şi stăpîni dezaprobarea şi indignarea, cum valorile şi fundamentul spiritual şi religios al lumii în care trăiesc se clatină şi, chiar mai rău, se rescrie şi se aşează pe alte principii şi reguli, acelea ale deşertăciunii vanităţilor, egoismului şi orgoliului nemăsurat şi nechibzuit al micimii şi meschinăriilor omului.
Conflictele globale se înteţesc, înarmarea atomică şi nucleară clandestină în scopuri militare ia amploare, schimbări climatice devastatoare sunt cauzate de dezvoltarea iraţională a economiei mondiale, consumând tot mai mult şi irosind cu seninătate resurse şi bogăţii preţioase iar divizarea şi împărţirea sferelor de influenţă şi a pieţelor de desfacere se fac de către forţe obscure şi competitori hrăpăreţi şi războinici, mînaţi de nevoia satisfacerii consumului excesiv al unor societăţi ahtiate şi îmbolnăvite de puterea devoratoare şi distructivă a idolilor materiali falşi la care se închină. Modul de viaţă şi limitarea preocupărilor şi a intereselor la stereotipia vieţii actuale sunt întemeiate şi călăuzite de comoditatea mentală şi fizică în timp ce superficialitatea şi răceala relaţiilor inter- umane, înstrăinarea de profunzimile şi complexitatea derivate din activităţile cu caracter spiritual, tehnicizarea şi robotizarea simplifică viaţa, înlesnind şi diversificând modalităţile şi posibilităţile de comunicare, dar, simultan, îndepărtîndu-l pe om de la aspiraţiile şi standardele profesionale şi intelectuale înalte. Tentaţiile şi provocările la care te supune constant şi metodic economia consumistă contemporană, bazată pe mecanisme extrem de simple şi eficiente prin care se crează ,, branduri ’’ stălucitoare şi orbitoare în aparenţă, transformate ulterior cu ajutorul promovării forţate şi bine orchestrate în producţie de masă reprezintă semne şi indicii limpezi şi de netăgăduit ale îndreptării omenirii pe un drum fals și periculos.
Cele mai mari ameninţări la adresa stabilităţii şi echilibrului politic şi economic resimţite în prezent provin însă şi îşi manifestă dintotdeauna efectele şi impactul nociv din zona mass-mediei. Trusturile media, puternice şi foarte influente, de multe ori nu sunt decît expresia şi voinţa intereselor subversive ale adevăraţilor lideri şi conducători ai lumii. Pentru aceasta se recurge la tehnicile complicate şi sofisticate ale manipulării maselor credule şi naive, cărora li se satisfac iluziile, visele şi dorinţele cele mai intime şi li se ocupă şi deformează astfel mintea şi percepţia realităţii, deturnînduli-se atenţia de la problematica şi orientările reale ale orînduirii şi funcţionării societăţii capitalisto-imperialiste.
Ce face în acest timp tînăra generaţie? Cum îşi asumă rolul deosebit de dificil de a hotărî şi eventual a schimba viitorul încă incert şi nesigur? Este greu de răspuns. Să ne mulţumim a spune că deocamdată este dezorientată şi bulversată şi nu conştientizează cruda şi trista realitate. Societatea de consum îi macină energia şi îi slăbeşte vigilenţa şi puterea raţiunii, acceptîndu-şi pe cale de consecinţă condiţia şi vocaţia de executant pasiv şi docil, dispus adesea la compromisuri cu urmări incalculabile, paralizat în acţiune şi atras într-o proporţie covîrşitoare de valorile materiale, devenite din mijloc ţel şi scop esenţial.
Şansele de renaştere şi reviriment par compromise şi sortite eşecului, şi totuşi se mai poate face ceva, şi dacă da, cum se pot corecta şi îndrepta lucrurile? Răspunsul cred că se află şi trebuie găsit acolo unde am uitat sau nu mai ştim să-l căutăm: istoria universală a gîndurilor, sentimentelor, dorinţelor, viselor, năzuinţelor şi suferinţelor noastre deşi vechi, mereu aceleaşi. Adică tot ceea ce îmbrăţişăm şi iubim cu toţii- viaţa prin, cu, şi din noi înşine.
Reîntoarcerea la veşnicia şi trăinicia naturii, la puritatea şi candoarea sufletească, la împăcarea cu destinul şi voinţa divină, la respectul şi toleranţa faţă de ceea ce nu înţelegem la ceilalţi şi care nu trebuie privit ca greşit şi pernicios sunt elemente care cuprind şi înglobează premisele şi perspectivele indispensabile construirii unei alte societăţi, mai bună, mai dreaptă şi mai apropiată de natura şi spiritul intim al oamenilor, aşa cum se propovăduia în zorii civilizaţiei şi a fost aprofundat şi aplicat mai tîrziu de filozofii şi gînditorii umanişti şi iluminişti. O revenire la firesc şi natural, la simplitatea şi inocenţa vieţii, lipsită de prefăcătoria, cinismul, aroganţa şi dispreţul întîlnite azi pretundineni ar deveni noua măsură şi dimensiune a înţelegerii şi judecăţii ideilor şi concepţiilor progresiste înnoitoare.
Cu toate aceste adevăruri cutremurătoare ca de altfel cu toată situaţia şi contextul tensionat şi încordat din prezent se vor confrunta şi vor trebui să găsească soluţii şi căi salvatoare generaţiile viitoare. Ele au nevoie însă să fie pregătite şi responsabilizate pentru a se trezi şi a-şi reveni din agonia şi letargia în care se zbate de secole civilizaţia noastră muribundă. Au nevoie să fie învăţate să iubească şi să preţuiască frumosul, adevărul, cinstea, curajul şi tăria morală, să se dăruiască mai mult pentru ceilalţi decît pentru sine şi să aibă mintea şi inima deschise spre nou şi neprevăzut. De aceea se impun urgent, fără rezerve şi prejudecăţi inutile, investiţii masive în stimularea şi revigorarea unor segmente cheie ale formării şi emancipării societăţii umane ca educaţia, învăţămîntul, cultura, cercetarea, medicina şi sportul, pentru a putea avea pe viitor oameni sănătoşi mental şi fizic, temeinic pregătiţi profesional şi încrezători în soarta şi şansa lor, şi nu doar indivizi frustraţi, violenţi şi plini de resentimente şi ură sau rătăciţi din cauza efectelor incontrolabile ale alcoolului şi drogurilor.
Vreau să închei pe o notă şi într-un ton optimist, menţinîndu-mi în pofida celor constatate şi relatate pînă acum speranţa şi încrederea nealterate, cu un proverb din vasta şi fascinanta cultură şi înţelepciune persană: ,, Printre ruine se află comoara’’.
