Plaiurile românești au fost dintotdeauna binecuvântate de Creator. Avem o țară frumoasă, cu peisaje de poveste și cu pământuri rodnice, care au hrănit românii cu bucatele cele mai gustoase.
În timpul Regatului, adică perioada anilor 1881-1947, România era considerată, pe drept cuvânt, „grânarul Europei”. Țara noastră era un stat preponderent agrar, agricultura fiind ramura cea mai importantă a economiei și principala sursă de trai pentru marea majoritate a locuitorilor săi. Eram în topul țărilor fruntașe europene la cantitatea de cereale și fructe.
A venit apoi comunismul, când toate terenurile aparțineau statului, iar milioane de țărani lucrau în CAP-urile și IAS-urile nou înființate, adică în Cooperative agricole de stat și Întreprinderi agricole de stat, pe salarii extrem de mici, încât au sărăcit.
În anul 1988-1989 existau aproape 15 milioane de hectare de teren agricol, dintre care două milioane ha de teren erau irigate.
În anul 1989 contribuția agriculturii la PIB-ul țării era de 14,4%.
Tot în anul 1989 exista o producție de aproape 8 milioane de tone de grâu.
A venit așa-zisa Revoluție, când toată baza materială agricolă a fost distrusă, adică CAP-urile, IAS-urile, stațiile de cercetare sau livezile. Totuși, în anul 1990, contribuția agricolă la PIB-ul țării era de 21,8%, scăzând apoi dramatic în următorii ani.
În anul 1991 s-a promulgat celebra lege 18, prin care se împroprietăreau familiile de țărani cu până la 10 ha de teren.
Din păcate sistemele de irigații au fost distruse și furate, țăranii folosind dalele de la canalele de colectare a apei la construirea de adăposturi pentru animale sau pentru … a-și șterge picioarele când intrau în casă.
În anul 2010 se reușise construcția de irigații pe numai 100000 de ha de teren.
În anul 1997 se votează legea Lupu, după numele inițiatorului țărănist, prin care se împroprietăreau țăranii cu până la 50 ha de teren, teren care aparținuse anterior structurilor comuniste. Legea, însă, nu a putut fi aplicată decât după anul 2000, din cauza abuzurilor comisiilor de împroprietărire și a problemelor interminabile legate de fărâmițarea excesivă a terenurilor și a nenumăratelor acțiuni în instanță, acolo unde, așa cum se întâmpla în mod frecvent, existau doi sau mai mulți proprietari pe același teren.
În anul 2000 producția de grâu scăzuse la jumătate față de anul 1989, adică numai 4 milioane de tone.
Începând cu anul 2014 se petrece un proces extrem de îngrijorător pentru agricultura țării, odată cu permisiunea străinilor de a cumpăra teren în România.
Comisia europeană, România devenind între timp stat membru al Uniunii Europene în anul 2007, ne avertizează în anul 2017 că peste 40% din terenul arabil din România aparține străinilor, adică 5,3 milioane de ha.
Astăzi, acest lucru a fost limitat legislativ, însă are loc, din păcate, mult prea târziu.
Odată cu intrarea țării noastre în Uniunea Europeană am primit zeci de miliarde de euro de la organismele europene pentru proiecte și subvenții, astfel că au apărut livezi noi, culturi noi de legume, cum ar fi roșiile sau pepenii, sau alte culturi cu banii europeni primiți, culturi însămânțate sau ferme noi construite de fermieri întreprinzători și dinamici, care au înțeles și înțeleg că doar asocierea terenurilor și numărul mare de proprietăți reprezintă viitorul unei agriculturi, unde baza o reprezintă tot numărul imens de mici proprietari și fărâmițarea excesivă a proprietăților, țăranii preferând să aibă terenul lor cât de mic, pe care să-l muncească cu greu și de pe urma căruia să supraviețuiască. Aceasta este agricultura de subzistență.
Și, totuși, și în agricultură, la fel ca în toate domeniile de activitate, România a prosperat și s-a dezvoltat. Dacă la intrarea în Uniunea Europeană producția agricolă era de aproape 7 milioane de tone, în anul 2018 ea ajunsese la peste 30 milioane de tone.
Trebuie să reconstruim și să dezvoltăm sistemele de irigații, să nu mai exportăm materiale lemnoase și grâne și să importăm mobilă și alimente, să investim în cercetare și inovare și să încurajăm micii fermieri, adică avem nevoie de profesioniști, care să inițieze programe de dezvoltare a agriculturii românești pe termen mediu și lung, și nu de politruci incompetenți numiți politic, ca până acum.
Agricultura românească mai are însă o uriașă problemă: cadastrarea României.
În anul 2023 România era „singurul stat european fără cadastru”. Procesul trebuia finalizat în acest an, însă doar 6% din localitățile din țară și 48% din suprafața totală sunt cadastrate. Trei sferturi dintre cadastrări sunt realizate pe banii proprietarilor, deși există fonduri europene în acest sens, chiar cu riscul de a fi pierdute.
Cadastrarea unui teren sau a unei case este necesară pentru intabulare. În acest moment este eliberată o carte funciară, care îl ajută pe proprietar să dovedească faptul că deține casa sau terenul respectiv, care sunt dimensiunile proprietății și unde se află aceasta.
Fără intabulare proprietatea nu poate fi vândută. La terenurile agricole mai apare o problemă: nu pot fi înscrise pentru fonduri europene sau credite.
Acum cred că m-am făcut pe deplin înțeles!
Fără cadastrare riscăm să rămânem încremeniți în proiect, adică să nu ne mai modernizăm și să nu găsim căile pentru bunăstarea și evoluția în timp a statului român.
Cine are terenuri agricole și nu poate accesa fonduri europene sau credite este sortit sărăciei lucii și lipsei de perspectivă atât în ceea ce privește dezvoltarea personală cât și a comunității din care face parte. Astfel însemnate comunități rurale din diferite zone ale țării trăiesc în mizerie și în întuneric și nu au acces la o viață demnă și civilizată.
Astăzi importăm 70% din consumul de legume și fructe și multe alte alimente de bază, când țara noastră, conform specialiștilor, ar putea să producă hrană pentru 80 de milioane de oameni !!!
Este rușinos pentru un stat bogat, cu terenuri fertile și condiții prielnice pentru agricultură, un stat care, așa cum am amintit în introducere, trăia cândva din agricultură și era renumit în lume pentru asta.
Agricultura rămâne în continuare un domeniu neglijat de conducătorii țării, în vreme ce mulți dintre locuitorii săi devin tot mai săraci!
Agricultura de subzistență rămâne principala activitate într-un domeniu care se cere urgent reformat și modernizat. Altfel, din cauza schimbărilor climatice și a lipsei de reacție a autorităților agricultura românească va depinde și mai mult de importuri și își va pierde șansa și menirea de jucător important pe piața europeană sau mondială.
Surse documentare:
– Documentarul „După 30 de ani”, realizat de echipa România, te iubesc! a postului PRO-TV.
– Site-ul economedia.ro, articolul „Analiză. Cadastrarea României, misiune imposibilă: Nici jumătate din țară nu este cadastrată, deși ținta era să încheie procesul în acest an/ Trei sferturi dintre cadastrări, realizate pe banii proprietarilor, deși există fonduri europene, Adrian Tudor, 31.05.2023.
Ploiești, 11.03.2025
Comments are closed, but trackbacks and pingbacks are open.