Violența domestică este un fenomen larg răspândit nu doar în România sau în Europa, ci în lumea întregă. Ea reprezintă o infracțiune gravă care se pedepsește de legile penale.
În România s-a votat în luna martie a anului în curs în Camera Deputaților din Parlament, Camera Deputaților având rolul de for decizional, un proiect de lege pentru prevenirea și combaterea femicidului și a violențelor împotriva femeilor.
Legea introduce pentru prima dată în legislația românească conceptul de femicid ca formă distinctă de violență.
Femicidul este considerat „uciderea cu intenție a unei femei, precum și moartea unei femei survenită ca urmare a loviturilor sau vătămărilor cauzatoare de moarte, ori a altor infracțiuni săvârșite cu violență, indiferent dacă faptele sunt comise de un membru al familiei sau de o terță parte”.
Asta după ce, conform datelor oficiale, în anul 2025 aproape 60 de femei au fost ucise, majoritatea dintre ele în contextul violenței domestice.
Conform legislației actuale din România împotriva femicidului sau a altor violențe împotriva femeilor, pedepsele prevăzute sunt închisoare de la 15 la 25 de ani sau detenție pe viață în cazurile deosebit de grave.
Și în primele trei luni ale acestui an la nivel national s-au înregistrat 12.029 de infracțiuni în contextul violenței domestice. Cea mai mare pondere în cadrul infracțiunilor o reprezintă „lovirea sau alte violențe” – 50% (6.048 de fapte).
Prin ordinul de protecție provizoriu emis de polițiști la fața locului, atunci când există un risc iminent asupra vieții, integrității fizice sau psihice a persoanei, se instituie interdicții în sarcina agresorilor.
Menționez că la data de 1 octombrie 2024, Ministerul Afacerilor Interne a implementat Sistemul Informatic de Monitorizare Electronică. Prin acest sistem crește gradul de protecție și de prevenire a încălcării măsurilor dispuse de instanță sau de polițiști.
Prin această modalitate se monitorizează apropierea agresorului de victimă. În acest sens se pune în aplicare măsura de obligare a agresorului de a purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere.
Conform Poliției Române nicio persoană care a solicitat montarea unei brățări de monitorizare electronică a agresorului și a respectat condițiile de utilizare nu a fost victima unei infracțiuni de omor.
Aceasta este situația juridică și socială a țării noastre în prezent.
Climatul de tensiune și de nesiguranță plutesc în aer amenințător pentru victimele neajutorate. Și ele sunt de multe ori victime sigure într-o societate tradițională și conservatoare în care masculul domină și dictează femeii autoritar considerând că locul și rolul femeii este „la cratiță” și la crescut copiii.
Încă întâlnim mentalități, obiceiuri și manifestări la scara societății românești, în care patriarhatul este despotic la putere, prin care violența este justificată și tolerată deoarece „bătaia este ruptă din Rai” sau „eu te-am făcut, eu te omor”.
Ele provin de undeva din colbul istoriei și s-au amplificat devenind astăzi dominante și reprezentând un mod de viață la români.
Mai grav este că reacția din partea instituțiilor statului și de combatere a fenomenului din partea acestora este încă slabă și ineficientă, indiferent de ce arată statisticile oficiale. Pentru că fenomenul violenței domestice este amplu și grav, iar multe dintre victime nu au curajul și poate nici posibilitățile financiare sau familiale necesare de a-și curma calvarul și de a o lua de la capăt. Iar cele care totuși o fac sunt prea puțin ajutate de stat și protejate.
Ele au nevoie urgentă de servicii de consiliere și adăpost, precum și de asistență psihologică și juridică. De asemenea trebuie pus accentul pe prevenție, mai ales în comunitățile vulnerabile, care ar trebui să pornească încă din școală, unde se pot preda cursuri care să ajute la conștientizarea fenomenului și la realizarea de relații armonioase între femei și bărbați. Cel mai bine ar fi ca aceste cursuri să fie predate de preoți, care să insufle porunca iubirii aproapelui propovăduită de Mântuitorul Iisus Hristos.
Biserica Ortodoxă Română prin centrele sociale create și organizațiile non-profit fac ce pot pentru ele, dar, din păcate, nu este suficient pentru a domoli un bulgăre care se rostogolește devenind tot mai mare și mai amenințător.
Nici unii dintre angajații Ministerului Afacerilor Interne nu arată în timpul misiunilor întreprinse suficientă empatie și înțelegere față de victimele lipsite de apărare, deoarece le consideră tot pe ele, victimele, vinovate de producerea infracțiunilor împotriva lor, prin păcatul „provocării” fizice a bărbaților? Aceeași mentalitate de macho atotputernici care tratează femeile ca pe niște sclave condamnate să le satisfacă dorințele!
Mai adaug că nici ordinele de protecție la care am făcut deja referire nu sunt respectate, tot în primele trei luni ale anului 2026, conform statisticilor Ministerului Afacerilor Interne, 1575 de infracțiuni au fost sesizate. Pe cale de consecință aceste infracțiuni au fost posibile deoarece agresorii nu au fost bine monitorizați de polițiști.
Combaterea eficientă a statului a oricărei forme de violență, nu doar în cazul femeilor, dar și în cazul copiilor, ar reprezenta normalizarea unei societăți care a devenit agresivă și violentă și în care tensiunile și scindările sunt la ordinea zilei. Ar fi un pas înainte în emanciparea noastră și în devenirea României un stat mai civilizat.
Aceste reforme cer desigur timp și nu se pot implementa peste noapte. Școala și Biserica sunt instituții cheie de unde poate începe schimbarea. Trebuie însă multă muncă și multă râvnă, și de asemenea răbdare de fier în schimbarea mentalităților perpetuate de generații. Pînă atunci trebuie protejate victimele cu orice efort și cu orice resurse este nevoie. Pentru a nu mai avea crime odioase la adresa femeilor și pentru ca femeile din România, mamele, soțiile și bunicile noastre, să-și găsească statutul binemeritat în societate, în care respectul, aprecierea și dragostea să devină o normalitate.
Sinaia, 29.06.2026
Liked this post? Follow this blog to get more.