Sinaia reprezintă pentru mine un loc de relaxare, de amintiri și experiențe unice din tinerețea mea, de contemplare și de delectare în mijlocul naturii binefăcătoare a munților Bucegi și, nu în ultimul rând, de muncă creativă, în scopul cunoașterii de sine și a lumii înconjurătoare.
Vin aici în fiecare an pe perioada verii pentru a scăpa de căldura toridă din Ploiești, și, în casa familiei, de la marginea pădurii și de la poalele munților maiestuoși, îmi găsesc liniștea și echilibrul sufletesc necesare activității mele închinate spiritului.
Este pentru mine paradisul terestru, unde mă întorc cu plăcere și nerăbdare pentru alte clipe încărcate de magia sentimentului de frumos pur și de armonia deplină pe care doar puterea energiei naturii ți le pot oferi.
Nu voi face o descriere amănunțită a cochetului oraș de munte de pe Valea Prahovei, de altfel extrem de popular și de privilegiat de nenumărații oaspeți care îl vizitează, voi aminti doar că are o populație de aproximativ 9.000 de locuitori, că se află la o altitudine de 860 metri și că numele provine de la cel al Mânăstirii Sinaia, care la rândul său este inspirat de la cel al Muntelui Sinai, unde spătarul Mihai Cantacuzino, ctitorul vechii Mânăstiri Sinaia, între anii 1690-1695, a făcut o călătorie, la Mânăstirea Sfânta Ecaterina din peninsula Sinai (în Egipt).
De altfel, călugării mânăstirii sunt și primii locuitori, alături de scutelnicii care se ocupau cu paza mânăstirii și cultivarea moșiilor acesteia.
La 5 august 1866, principele Carol I al României a ajuns la Mânăstirea Sinaia. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, familia regală a României și-a stabilit la Sinaia reședința de vară, construind complexul castelului Peleș.
Până la construcția castelului Peleș, familia regală, regele Carol I, ctitorul României moderne, și soția sa Elisabeta, cunoscută și prin pseudonimul său literar Carmen Sylva, a locuit în timpul vacanțelor la Mânăstirea Sinaia timp de 11 ani, începând cu anul 1871.
În spațiile unde perechea regală a locuit (vechi reședințe regale) s-a amenajat odată cu sărbătorirea a 200 de ani de la fondarea mânăstirii un muzeu religios care funcționează și astăzi, și care a fost primul muzeu religios românesc.
Muzeul mânăstirii conține obiecte de cult, prima Biblie tradusă și tipărită în română la București datorită domnitorului Șerban Cantacuzino, în anul 1688, și o superbă colecție de icoane.
Cu ajutorul regelui Carol I, biserica mare a Mânăsirii Sinaia, construită din piatră și cărămidă între anii 1842-1846, prin grija stareților Ioasaf și Paisie și a călugărilor care locuiau aici, și închinată Sfintei Treimi, a fost înzestrată cu energie electrică, fiind prima biserică și mânăstire ortodoxă din România electrificată.
În curtea vechii mânăstiri, lângă paraclis, se găsește cavoul lui Tache Ionescu (1858 Ploiești, Țara Românească – 1922, Roma, Regatul Italiei), avocat și ziarist român, prim-ministru al României în perioada 1921-1922, cu un rol foarte important în unirea țărilor române după Primul Război Mondial, sarcofag care a fost opera sculptorului Emil Wilhelm Becker, artist plastic și sculptor al Casei Regale Române, monument istoric.
Tache Ionescu, fiind bolnav, s-a vindecat la Mânăstirea Sinaia, lăsând prin testament dorința de a fi îngropat la mânăstirea unde s-a însănătoșit.
Alături de sarcofagul său se află bustul celei de-a doua sa soții, Adina, bust sculptat în marmură albă de de sculptorul italian Roscitano, la Roma, în septembrie 1926.
Odată cu familia regală a ajuns aici toată protipendada politică și economică a fostului regat, construindu-și vile elegante, iar Sinaia devenind cel mai important loc din țară după București, dezvoltându-se în consecință.
În anul 1968 Sinaia redevine parte a județului Prahova, așa cum este și în prezent.
Astăzi orașul este elegant, plin de flori și de verdeață, bine îngrijit, curat și cu o infrastructură de transport modernă.
Încă așteptăm autostrada de pe Valea Prahovei care să lege Ploieștiul de Brașov și care să decongestioneze traficul infernal întâlnit în fiecare sezon.
Ca minusuri ale administrației orașului, care din anul 2004 îl are în fruntea sa pe primarul Vlad Oprea, menționez lipsa unei toalete publice și eventual a posibilității de a face duș vara, lipsa oricăror posibilități de distracție după ora 22.00 și lipsa de reacție a organelor abilitate în a combate prezența urșilor, tot mai numeroși, întâlniți chiar și în frumosul parc central „Dimitrie Ghica”.
Trebuie amintit că urșii numeroși în căutare de hrană (nici acum nu știm exact populația de urși bruni din România) sunt o problemă stringentă națională, pe care autoritățile române au neglijat-o în ultimii ani, și care sperăm ca de acum înainte să găsească soluțiile inteligente și eficiente pentru ca în primul rând populația umană să fie cea protejată!!!
Cu toate aceste neajunsuri Sinaia este de departe cel mai frumos oraș de pe Valea Prahovei, care, la rândul ei, este o emblemă a turismului românesc.
Dintre personalitățile care au făcut și fac cinste urbei prahovene trebuiesc evocați regii României Carol al II-lea (1893-1953), rege în perioada 1930-1940 și fiul său Mihai I (1921-2017), rege în perioada 1927-1930 și 1940-1947, actrița franceză de origine română Alice Cocéa, boberii olimpici Constantin Cotacu și Nicolae Neagoe, eseistul, istoricul medievist și scriitorul francez originar din România Matei Cazacu, Norica Nicolai, politiciană și avocată, membră a Parlamentului European între anii 2009 și 2019, jurnalistul Victor Ciutacu, istoricul de artă și eseistul român stabilit la Paris Gabriel Badea-Păun și, nu în ultimul rând, tenismena Ana Bogdan.
Sinaia nu înseamnă doar munte, natură și aer curat. Este și un excelent loc de odihnă și de recreere, frecventat constant de turiștii dornici de liniște și admiratori ai mirificelor peisaje tăindu-ți răsuflarea, unde, atât vara cât și iarna, te așteaptă excursii și drumeții uimitoare, iar iarna cei interesați se pot răsfăța practicând sporturile de sezon.
Orașul montan a fost și capitală a muzicii clasice, cel mai mare muzician român, George Enescu (1881, Liveni-Vârnav, Botoșani, România – 1955, Paris, Île-de-France, Franța), construindu-și o casă în cartierul Cumpătu, vila Luminiș, (actualmente Casa Memorială „George Enescu”), unde soția sa, prințesa Maruca Cantacuzino, organiza serate și concerte la care Maestrul cânta la pianul său „Ibach” fabricat la Lausanne, vechi de o sută de ani, apropiaților și prietenilor, și unde Enescu a locuit și a compus timp de douăzeci de ani, până în anul 1946, când acesta părăsește definitiv România pentru a se muta la Paris, capitala Franței, locul de unde sufletul Maestrului a plecat la cer, în ziua de 4 mai a anului 1955, și unde celebrul muzician își doarme somnul de veci, în cimitirul Père-Lachaise, alături de soția sa Maruca, decedată treisprezece ani mai târziu la Geneva, în Elveția.
Nu doresc să închei fără a aduce un cuvânt de laudă domnului Codruț Radi, talentat poet și pictor originar din Comarnic, care, prin munca neobosită și folosindu-și resursele financiare proprii, reușește să întrețină, cu deosebit succes, singura librărie cuprinsă între Câmpina și Brașov, de unde se pot cumpăra cărți interesante de la edituri celebre ce nu pot fi găsite nici în capitală.
Așadar, un loc unic încărcat de istorie și cultură, o oază de liniște și relaxare la umbra brazilor, un popas ce nu trebuie să lipsească iubitorilor de frumos și de inefabilul vieții: Sinaia.
Nu ați ajuns încă aici? Nu mai pierdeți vremea și poftiți să îl descoperiți!
Sinaia, 6.08.2024
Surse documentare:
– enciclopedia Wikipedia.
