S-au încheiat alegerile prezidențiale din România. Aceste alegeri au fost cruciale pentru un stat care încă își caută stabilitatea politică și economică și care de luni bune nu își găsește pacea și liniștea socială, populația fiind extrem de confuză și de tensionată, împărțindu-se în două tabere aparent ireconciliabile.
Nu despre candidații la funcția de premier, partide politice, programe de guvernare sau orice alte analize despre situația foarte dificilă a deficitului bugetar uriaș în care se află țara noastră sau a măsurilor urgente cerute pentru a evita falimentul economic este vorba în acest eseu. Mă voi referi aici la aspecte care țin de găsirea concordiei sociale într-o țară mereu dezbinată, unde discursul public este profund viciat din cauza lipsei educației, a culturii dialogului, a bunului simț și a unui minim de responsabilitate și de spirit civic.
Există prea multă frustrare, agresivitate, ură și violență (nu doar verbală, din păcate) într-un stat care se dorește european, însă unde avem mai multe Românii, o parte semnificativă din populație nefiind reprezentată sau neregăsindu-se în oferta politică. Oameni săraci, care, deși ecomnomia și nivelul de trai au crescut constant și sigur, trăiesc în continuare la nivel de Ev Mediu, neavând acces adecvat la servicii de sănătate, justiție sau educație.
Că statul român și instituțiile sale au eșuat nu mai este o noutate pentru nimeni. Trebuie însă schimbată paradigma relației dintre cetățean și instituțiile de stat, astfel încât cetățenii să-și regăsească încrederea și respectul în acestea, simțindu-se reprezentați cu demnitate și profesionalism. În acest scop trebuiesc făcute stringent reforme și reorganizări la nivelul aparatului de stat, care până acum au lipsit sau au fost amânate din rațiuni electorale sau calcule meschine politice.
Revenind la România săracă și înapoiată, fără perspective de a-și îmbunătăți situația într-un orizont de timp acceptabil pentru viețile lor, oamenii aceștia sunt ușor de manipulat, fără a fi neapărat vina lor în acest sens, de politicieni veroși și fără scrupule, care se folosesc de ignoranța și de naivitatea lor pentru a-și construi cariere politice și pentru a accede la funcții importante, nemeritate.
Acești politicieni populiști, periculoși se cațără pe valul de simpatie creat, încercând să destabilizeze ordinea și instituțiile țării, împroșcând cu noroi adversarii politici și fiind foarte vocali și agresivi pentru a crea haos și a inflama opinia publică.
Dacă acești politicieni, ziariști sau alți lideri de opinie sunt agenți de influență ai altor state potrivnice intereselor României, instituțiile abilitate ale țării trebuie să-și facă fără ezitare datoria și să afle adevărul trăgându-i la răspundere pe vinovați.
Așa s-a născut un naționalism păgubos, sau, mai rău!, sentimente extremiste, xenofobe sau antisemite virulente, care alcătuiesc o realitate cu posibil potențial exploziv pentru societate, realitate a cărei lecție istorică credeam că am învățat-o și ne-am însușit-o temeinic. Acum realizăm cât de mult ne-am înșelat în această privință!
Astăzi țara noastră este divizată mai mult ca oricând, iar între aceste Românii diferite pe care le-am menționat, și anume o Românie educată, care dorește modernizarea țării și afirmarea ei în Occident, și o Românie cu o educație precară și lipsită de posibilități de dezvoltare, care dorește îndreptarea țării spre modelul economic din Rusia și China, s-au creat fracturi și divergențe enorme, intensificându-se tensiuni și sporindu-se adversități ce par în acest moment insurmontabile.
Fără investiții masive în sistemul de educație și în cultură, făcute cu discernământ și înțelepciune, nu putem avea cetățeni educați, responsabili și conștienți de gravitatea schimbărilor sinuoase din politica autohtonă, care să reconstruiască patria atât de încercată în prezent.
Este nevoie de regăsirea unui climat de stabilitate, liniște și armonie, în care românii să-și recapete încrederea în ei înșiși și în țara pe care acum o hulesc mult prea ușor, și în care să-și dorească, din nou, să-și unească forțele pentru a crea un viitor mai bun pentru ei și, mai ales, pentru urmașii lor. Adică, este nevoie ca românii să ajungă să se accepte unii pe alții și să-și redefinească valorile comune în care cred și căile pe care le au de urmat. Și, mai presus de toate, este nevoie ca ei să-și iubească țara din nou și să se bucure de binefacerile și de roadele cu care acest pământ binecuvântat i-a hărăzit.
Pentru ca toate aceste lucruri să se împlinească nu trebuiesc niciodată pierdute speranța și credința care i-au însoțit pe români dintotdeauna și care le-au călăuzit munca și viața. Este important să păstrăm credința într-o lume mai bună și un viitor fericit, în care toți oamenii să poată trăi demn și în care relațiile cu celelalte țări să fie pașnice și constructive. O lume în care să fie loc pentru toți, așa cum Dumnezeu a creat-o: frumoasă și fără cusur!
Ploiești, 28.05.2025
Liked this post? Follow this blog to get more.