Trăim vremuri complicate și dificile, când, după Pax Americana, observăm că perioada de relativă stabilitate sub oblăduirea jandarmului mondial, odată cu realegerea președintelui Trump cu a sa doctrină Maga, evoluția în lume merge pe căi primejdioase, folosind violența, iar recrudescența extremismelor a depășit nivelul de alertă, aflându-ne, conform specialiștilor, aproximativ în aceeași situație potențial explozivă ca înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.
Situație dătătoare de puțină speranță, însă de multă îngrijorare și chiar neliniște.
Este evident că ne aflăm într-un proces de retrasare a sferelor de influență ale lumii, când marile puteri își ciocnesc interesele, astfel că războaiele și violența se manifestă în diferite zone ale globului.
Oamenii, din aceste motive, sunt derutați, dezorientați, aflați permanent în malaxorul manipulărilor și al dezinformărilor de tot felul, cu tot cu războiul hibrid aferent. Este un tumult continu care îți macină nervii și îți afectează echilibrul interior, avalanșa de informații care se năpustesc pe canalele mass-media, tradiționale sau nu, ascunzând de multe ori capcane și pericole precum fake news sau deepfake. Este foarte greu să distingi adevărul și realitatea, iar aceste fenomene se răspândesc intenționat având scopuri subversive.
Revenind la contextul tensionat și intolerant în care viețuim, avem tot mai multe dictaturi și regimuri opresive, democrația fiind în pericol. Chiar în Statele Unite ale Americii, altă dată model al democrației și al statului de drept, astăzi, prin administrația Trump, a devenit un factor de insecuritate cu apucături expansioniste, deși, președintele, care se laudă că stinge conflictele mondiale și din acest motiv își dorește medalia Nobel, se dovedește a fi extrem de cinic și de nepăsător față de stabilitatea și de pacea în lume, confundând mapamondul cu afacerile cu profit uriaș din care s-a îmbogățit.
Tot din Occident, mai exact folosind lucrările teoreticienilor școlii de la Frankfurt, a apărut termenul de corectitudine politică (în engleză Political Correctness), gândit pentru a reduce din limbajul curent și a promova buna înțelegere față de minoritățile etnice, de gen, rasiale, religioase, față de vârstnici, de handicapații fizic și psihic sau de femei, însă s-a transformat într-o adevărată plagă a societății contemporane, devenind o nouă formă de cenzură, de umilință și de a deforma realitatea, specifice statelor totalitare.
Exemplele de așa-zisă corectitudine politică sunt halucinante, de la desene animate precum Albă ca Zăpada sau Cenușăreasa, la opere artistice precum „Zece negri mititei” de Agatha Christie, „Aventurile lui Huckleberry Finn” de Mark Twain, „Pe aripile vântului” de Margaret Mitchell, la icoane cu Maica Domnului și Pruncul, care, în percepția unor persoane, ar trebui scoase din școlile românești, la renunțarea utilizării simbolurilor creștine din cadrul reclamelor sau a produselor multor companii internaționale precum Lidl sau McDonald’s, la postul de televiziune BBC, renunțând la utilizarea termenilor Before Christ (BC) și Anno Domini (AD) și înlocuiți cu termenii Before Common Era /Common Era (înaintea erei noastre / era noastră), pe motiv că ar putea leza pe cei cu altă religie decât cea creștină, sau la Muzeul Regal din Amsterdam (Rijksmuseum), care a început să elimine termenii considerați ofensatori din titlurile și descrierile celor 220.000 de opere din colecția sa digitală, cum ar fi tabloul „Tânără negresă” de Simon Maris, care va deveni în colecția digitală a muzeului „Tânără cu evantai”.
O altă politică socială a Occidentului este discriminarea pozitivă (sau acțiunea afirmativă), tot o mistificare a realității reprezentată de o nouă formă de discriminare a majorității, prin care pretextându-se asigurarea unei egalități de șanse reale, permițându-se integrarea socială și profesională a categoriilor marginalizate, se încalcă de fapt principiul meritocrației în selecții, singurul valabil în a edifica o societate mai bună și mai performantă.
În ceea ce privește viitorul frumos al inteligenței artificiale, mă tem că este o altă capcană care poate duce cândva la dispariția speciei noastre, prin înlocuirea conștiinței umane cu perfecțiunea algoritmilor mașinilor de mâine. Depinde cât și mai ales cum o controlăm și o întrebuințăm. Depinde doar de noi ca îndrăznind să visăm, să nu ne pierdem simțul rațiunii și înțelepciunea și să nu depășim barierele etice și religioase salvatoare.
Semnele însă nu sunt deloc încurajatoare. Auzeam deunăzi o știre la radio în care se preciza că există deja posibilitatea să proiectezi viitori copii cu ajutorul inteligenței artificiale, manipulând caracterele genetice ale acestora, astfel că poți alege dinainte înălțimea sau nivelul de inteligență. Cutremurător! Am și început să ne jucăm de-a Dumnezeu !!!
Ce face România în acest context atât de tulbure al relațiilor internaționale? Nu prea multe. Așteaptă să vadă ce mutări întreprind partenerii externi, în speță Uniunea Europeană și NATO, urmându-i. Și se bizuie pe apărarea teritoriului național din partea NATO, dacă conflictul de la granița de nord dintre Rusia și Ucraina escaladează, și suntem atacați de Rusia lui Putin. Cam puțin! În rest nicio reacție, nicio atitudine pe scena internațională!!!
Când mă gândesc că în perioada interbelică am avut reprezentanți străluciți ai diplomației românești, și mă refer aici la Nicolae Titulescu (1882-1941), fost ministru plenipotențiar al României în Regatul Unit, fost ministru al afacerilor străine și fost membru titular al Academiei Române, ales de două ori președinte al Adunării generale a Ligii Națiunilor, precursoarea Organizației Națiunilor Unite de astăzi … O tempora, o mores!
Avem așadar o lume zbuciumată, cu multe focare de conflict și actori dușmănoși și plini de ranchiune, în care politicile și teoriile implementate ne întorc în istorie, într-o epocă întunecată, de astă dată a unui neomarxism periculos și otrăvitor.
Se pare că, din comoditate și blazare, ca să nu spun iresponsabilitate și inconștiență !!!, ne-am săturat de moștenirea noastră iudeo-creștină, cândva farul omenirii, și am hotărât să o distrugem. Mai bine zis să o autodistrugem.
Poate că aici este cheia de înțelegere a destinului oricărui imperiu, oricât de puternic și de măreț cândva, ajungând să sucombe nu din exterior, din cauza unei invazii, ci din cauza corupției morale și a pervertirii moravurilor din interior, conducând în timp la disoluția socială și la cucerirea lui de către alte seminții, prin amestecul cu civilizația cândva dominantă.
Timpul ne va arăta dacă am avut dreptate. Până atunci trebuie să veghem și să apărăm ceea ce avem. Adică însăși identitatea și memoria noastră, datorită cărora existăm și putem dăinui în viitor!
Ploiești, 13.01.2026
Liked this post? Follow this blog to get more.