Oliver Stone dovedeşte o deosebită intuiţie profesională şi inspiraţie pe măsură, şi încearcă să reconstituie, cu adăugiri şi presupuneri cum aflăm în prologul filmului, viaţa celui mai controversat preşedinte american, Richard Nixon, care urmând educaţia rigidă, conservatoare şi religioasă a familiei sale de quakeri săraci de la o fermă de lămâi din California s-a luptat permanent pentru ceea cea crezut că este bine pentru ţara sa, dar contextul intern şi extern foarte zbuciumat la acea perioadă, jocul murdar al culiselor şi prăbuşirea oricăror valori democratice apărută odată cu derularea din ordinul preşedintelui a ,,afacerii Watergate’’, au condus la dezastrul constituţional şi profunda criză internă soldate cu desfiinşarea cabinetului şi demisia preşedintelui Nixon.
Filmul se desfăşoară după obişnuitele concepte vizuale şi profesionale ale lui Stone, cu ritm ameţitor şi abundenţă de informaţii, dar nu se pierd din vedere momentele de importanţă artistică ale filmului.
Remarcabil Anthony Hopkins în rolul principal care dă o adevărată lecţie de dramatism.
Reabilitarea lui Nixon din acest film, demonstrează încă o dată, dacă mai era nevoie, că orologiul istoriei nu uită niciodată să bată indiferent de cât timp ar avea nevoie pentru asta.
Film pretenţios la care trebuie serios reflectat şi meditat.
