Ghid
Lumea muzicii simfonice ne apare şi este prezentată sub forma unui ghid extrem de complex
despre apariţia, dezvoltarea, reprezentanţii, premizele şi conexiunile evoluţiei în timp a curentelor baroc şi clasic.
Ghidul are şi o continuare, un volum II care se ocupă de muzica simfonică romantică (1830- 1890).
Primul volum, apărut în 1967 la editura muzicală a Uniunii compozitorilor, poartă semnătura lui Wilhelm Georg Berger, neobosit cercetător al fenomenului muzical şi al impactului implicaţiilor sale asupra publicului de-a lungul timpului, autor a numeroase studii muzicale dintre care amintesc: Cvartetul de coarde de la Haydn la Debussy (ghid), Ghid pentru muzica instrumentală de cameră, Cvartetele de coarde nr.5, 6 şi 7 (partitura+ stimele), precum şi simfoniile II, III (partiturile) şi simfonia a V-a- Muzică solemnă+ partitura.
Având structura solidă, bogată în informaţii şi evenimente care reuşesc cu succes să contureze şi să aprofundeze genurile muzicale în devenirea şi existenţa lor în istoria muzicii, prezentarea se desfăşoară ţinând cont de succesiunea proceselor şi stadiilor muzicale înglobate în contextul şi spiritul epocii, şi având în vedere de fiecare dată concepţiile stilistice şi estetice la acel moment.
Accentul se pune pe capodoperele genului, bijuterii muzicale în spatele cărora se ascund munca asiduă, pasiunea arzătoare şi harul divin fără de care nu pot fi concepute, dar nu se omit nici creaţiile compozitorilor considerate mai puţin valoroase, importante totuşi în economia periplului muzical, început odată cu apariţia muzicii simfonice, continuat apoi cu primele sale afirmări, şi terminat cu apogeul desăvârşirii sale din muzica barocă, preclasică şi clasică.
Respectând cu sfinţenie criteriul istoric, autorul se apleacă cu deosebit simţ critic asupra tuturor factorilor care au contribuit la realizarea genurilor nou create şi reflectă cu intuiţia şi obiectivitatea necesare parcurgerea întregii evoluţii istorice a muzicii, a tradiţiilor şi a şcolilor sale de compoziţie.
Asistăm astfel la atenta analiză a genurilor caracteristice perioadelor muzicale cunoscute şi a străluciţilor săi reprezentanţi, oglindiţi şi dezvăluiţi în contextul rigorilor şi cerinţelor specifice perioadelor în care au fiinţat.
Genurile: Concerto grosso, Suita şi Concertul pentru orchestră, Uvertura şi Simfonia poartă amprenta şi sunt şi aureolate de iluştrii săi reprezentanţi, dintre care amintesc pe cei mai importanţi: Corelli, Vivaldi, Bach, Händel, Rameau, Haydn, Mozart, Beethoven laolaltă cu Schubert, uriaşă personalitate creatoare, ultimul în rândul clasicilor vienezi şi primul în rândul romanticilor, cel mai adânc dintre muzicienii unei noi epoci pe care o inaugurează printre primii.
De remarcat istoriile operelor importante ale compozitorilor aflaţi între coperţile cărţii, completate cu momentele de referinţă din cariera acestora şi, mai ales, descrierea drumului, a etapelor prin care marile nume ale muzicii au reuşit să atingă perfecţiunea operelor lor.
Expunerea este făcută într-o manieră laborioasă, dinamică şi antrenantă, cu idei clare şi bine închegate, având meritul de a şti cum să capteze şi să trezească interesul cititorului, atras şi înlănţuit cu talent de frazele de largă respiraţie muzicologică, bine meşteşugite fără a fi însă plictisitoare, prin care autorul îşi urmăreşte inspirat scopul, acela de a apropia publicul de muzica simfonică şi de a o înfăţişa în aşa fel încât să fie cât mai accesibilă împătimiţilor acesteia.
Cu toate intenţiile autorului, după cum aflăm din prefaţa cărţii, de a nu se rezuma doar la un limbaj de strictă specialitate muzicologică, limbajul folosit nu este pe înţelesul publicului larg, cititorii interesaţi putând totuşi urmări fără mari dificultăţi meticuloasa analiză a istoriei muzicii simfonice şi evoluţia sa în timp până la realizările de excepţie cu care se mândreşte şi care au uimit lumea muzicală, întruchipate de maeştri absoluţi ai clasicismului vienez: Haydn, Mozart, Beethoven şi Schubert.
Călătoria muzicală ia sfârşit odată cu prezentarea uluitoarei personalităţi creatoare a lui Schubert, autor a peste şase sute de lieduri şi alte creaţii caracteristice romantismului incipient (Impromptuuri, Momente muzicale, seria de Valsuri), cu care a deschis perspective nebănuite înainte şi a lăsat o moştenire spirituală inegalabilă şi de nepreţuit.
Iubitorii muzicii au aşadar prilej de încântare şi bucurie estetică şi spirituală, devenind odată cu parcurgerea lucrării mult mai buni cunoscători ai valorilor, modelelor şi principiilor după care se alcătuieşte şi funcţionează muzica simfonică privită în ansamblul ei.
Nu rămâne decât ca, prin experienţa şi pasiunea fiecăruia în parte, cunoştinţele acumulate să nu se irosească şi să fie cât mai eficient şi mai trainic valorificate.