Dacă Ellei nu i-ar fi fost frică de apă, ar fi putut să ajungă la olimpiadă. Are voință de fier, este organizată temeinic, și-a disciplinat viața, dar nu suportă apa. Se gândește întotdeauna că poate păți asemenea frățiorului mai mic care s-a înecat la mare. Valul l-a smuls de lângă ea în larg și n-a mai putut face nimic. A privit îngrozită în direcția lui și totul s-a sfârșit. Șocul a fost atât de puternic încât nu a mai vrut să intre vreodată în apă. Și-a încheiat cariera promițătoare brusc, fără să dea explicații familiei, colegilor și antrenorului. Pur și simplu nu a mai intrat în apă. Antrenorul a insistat în fața părinților spunându-le că își irosește șansa vieții. „Este făcută să fie înotătoare”, le-a spus. „Îi ratați viața”. Zadarnic. A fost de neânduplecat. Era mândria școlii și a orașului, așa că hotărârea ei a avut ecouri puternice. La cursuri a început să fie persecutată, fiind făcută răspunzătoare pentru că dezamăgește comunitatea. Viața îi devenise un calvar și nu înțelegea ce și unde greșise. Părinții încercau s-o apere, dar reproșurile curgeau ca șuvoaiele de apă la dezghețul primăverii. Știa că nu este vinovată și încerca să-și reia viața de unde îi fusese atât de brutal curmată. Începuse să urmeze ședințe cu un psiholog, căutând să se regăsească și să se împace cu soarta-i potrivnică. Se înstrăinase și de părinți, care începuseră să dea semne de nerăbdare. Nimeni nu o mai înțelegea și nu știa ce se întâmplă cu ea. Era tristă, debusolată și nu mai vorbea cu nimeni. Se îmbolnăvise. Într-o zi, pe când se plimba abătută pe malul unui lac, a auzit țipete și agitație și pe cineva în apă care se zbătea să nu se înece. Mergând într-acolo, văzu doi copii disperați uitându-se neputincioși la un al treilea care abia se mai ținea deasupra apei. Trebuia să se acționeze rapid altfel copilul se îneca. Ella se uita deznădăjduită când la cei doi copii, când la cel care dădea spasmodic din mâini încercând să rămână deasupra apei și respirând greu. Era o luptă inegală, fără sorți de izbândă. Secundele treceau în van și se părea că va mai asista la încă o victimă făcută de apa nemiloasă. Era ca paralizată, plină de spaimă și frică. În acel moment, gândindu-se la moartea frățiorului iubit pe care nu l-a mai putut ajuta, se smulse din starea de neputință și se aruncă fulgerător în apă. Mișcările sigure și ferme îi reveneau ca prin farmec și își recâștigă siguranța de sine. Ajunse la copil tocmai când acesta se pregătea să se ducă la fund, îl prinse iute de corp, îl trase la suprafață, și cu deprinderile și experiența dobândite în ani de muncă și exerciții, îl aduse la mal, unde ceilalți doi îi așteptau cu sufletul la gură. După ce se desprinse cu greu de copiii fericiți care nu mai conteneau cu mulțumirile și se țineau scai de ea, se retrase singură și o podidiră lacrimile. După mult timp izbucni într-un plâns eliberator, prelung, plin de sughițuri, dar liniștitor. Atunci a înțeles care îi este scopul în viață și ce trebuia să facă mai departe. Se simțea ușoară ca un fulg, mulțumită și împăcată cu ea însăși și cu soarta care până mai ieri i se păruse neândurătoare. Zilele negre ale crizei sumbre și descurajatoare se topiră ca omătul la apariția razelor soarelui. Era mândră de ea și începu să alerge entuziasmată acasă, la părinți, să le dea vestea mult așteptată. Să se bucure și ei alături de ea. După zece ani Ella a ajuns o antrenoare de înot de succes, devotată trup și suflet copiilor pe care îi îngrijește și iubește la fel ca pe frățiorul său stins înainte de vreme. A înțeles să respecte apa, lucru transmis cu răbdare și înțelegere și elevilor săi. Îi învață permanent să se împrietenească cu apa și s-o cunoască ca pe elementul dual continuu care crează și distruge într-un proces nesfârșit, dinamic, fără să țină partea nimănui și nici să se gândească la nenumăratele victime lăsate în urmă. Este campioana prin excelență reușind să-și depășească traumele și frica și formând în același sens campionii de mâine. Se mai gândește uneori cu emoție și nostalgie la după-amiaza salvatoare din trecutul ei zbuciumat, dar totdeauna liniștită și cu un zâmbet în colțul gurii. A fost momentul decisiv care a transformat-o în adultul puternic și încrezător de astăzi. Și nu mare i-a fost mirarea când s-a trezit la antrenamente cu un adolescent timid și șovăitor, în care a recunoscut imediat copilul pe care l-a salvat de la înec. L-a primit cu brațele deschise, bucuroasă că și-a învins și el trecutul chinuitor. A hotărât pe loc să-și folosească toată priceperea și știința pentru a face din el un înotător sigur și experimentat. Va fi proiectul ei de viitor, cel mai dificil dar și foarte ambițios. Se va strădui să reușească pentru că își iubește meseria și este o perfecționistă. Și astfel ultima rămășiță a trecutului va deveni prilejul unui nou început. Începutul învingătorilor care nu mai pot pierde cursa cu viața. Nici a lor proprie și nici a celorlalți, salvați odată cu ei. Brașov, 29.10.2019
