Trebuie să preluăm din trecut
focul, nu cenuşa.
Jean Jaurès
Când am ales acest subiect, deosebit de vast şi de complex, am încercat să surprind anumite aspecte din dinamica alcătuirii şi desfăşurării procesului politico-economic al lumii în continuă definire şi căutare de sine, măcinată de conflicte sângeroase, foamete, boli necruţătoare, catastrofe naturale devastatoare şi sărăcie dezumanizantă, căutând să înţeleg şi să explic starea de lucruri actuală şi să redau, în măsura posibilităţilor, posibila evoluţie şi desenare a configuraţiei mondiale viitoare.
Rog distinşii cititori să aprecieze singuri cât de bine am reuşit să analizez şi să tratez aspectele amintite, ţinând în acelaşi timp să subliniez că nu am nici pe departe pretenţia de a mă considera specialist sau cunoscător în domeniu, totul limitându-se la intenţia, sper eu binevenită şi de apreciat, de a-mi exprima şi canaliza energia şi entuziasmul, atribute sigure şi ferme ale patosului tinereţii, în slujba unui scop nobil şi bun, acela de păstrare şi menţinere necontenită a interesului pentru lumea în care trăieşti şi a responsabilităţii necesare ce ar trebui să se oglindească şi să se repercuteze în şi din fiecare dintre noi.
Lumea contemporană aşa cum o văd şi mi se înfăţişează are dintotdeauna o trăsătură fundamentală: supravieţuirea.
Parametrii în care fiinţează şi după care îşi conduce existenţa sunt variaţi şi diferiţi, de la cei de natură climatică şi de relief, până la cei economici şi politici, specifici zonei de obârşie. Toate statele depind şi îşi construiesc viitorul în funcţie de realităţile factorilor geopolitici care le reprezintă. Unele dintre ele sunt avantajate din acest punct de vedere (vezi ţările din jurul Golfului Persic, Rusia sau Statele Unite ale Americii), iar altele sunt vitregite de soartă (continentul negru- Africa).
După cum menţionam anterior singura şi evident unica raţiune şi regulă care întreţine vie şi alimentează scânteia civilizaţiei şi a progresului este lupta pentru supravieţuire. Prin supravieţuire înţeleg capacitatea şi posibilităţile umane şi materiale de care trebuie să dispui pentru a-ţi putea apăra şi proteja valorile şi tradiţiile culturale, istorice și religioase identitare şi de a şti să le conservi şi să le perpetuezi pentru viitor.
Această continuă luptă pentru asigurarea existenţei, haotică şi dezorganizată uneori, crudă şi nemiloasă aproape de fiecare dată, gravitează şi îşi găseşte raţiunea în singurul lucru datorită căruia a reuşit întotdeauna să-şi justifice şi să-şi împlinească destinul hărăzit de Creatorul său – banul sau mai bine zis nervul sensibil din măseaua stricată a umanităţii.
O să vă întrebaţi de ce măsea stricată şi cine a cauzat deteriorarea sa. Foarte simplu, acelaşi drăcuşor care are grijă să-şi bage coada acolo unde poate şi îi este permis şi unde Divinitatea nu a reuşit să ajungă.
Voi merge mai departe afirmând că măseaua este atât de cariată iar durerile atât de acute încât intervenţia pentru tratarea nervului rebel, obraznic şi arogant nu numai că este dificilă dar survine deja prea târziu.
Avem aşadar tabloul complet al lumii în care trăim, o lume superficială, mediocră, la fel de înstrăinată pe cât este de depersonalizată, incapabilă să comunice şi să se exprime sufleteşte datorită intensei informatizări şi tehnicizări care o transformă în simplu executant, precis şi exact în tot ceea ce face dar lipsit de sentimente şi căldură umană, suferind de comoditatea şi blazarea confortului şi a standardelor materiale înalte, exponente ale cursului şi ale mecanismelor extrem de rudimentare şi de facile care o pun în mişcare, adică proporţia şi raportul dintre cerere şi ofertă, piaţă şi consum, varietate şi diversitate alături de nevoi şi gusturi. În centrul acestei maşinării de făcut bani, prins ca într-un cleşte, se află, cine altul, decât onor publicul, cumpărătorul umil şi serviabil, nevoit să trudească din greu pentru a învârti şi roda rotiţele şi piesele ansamblului în sensul de a munci mai mult, respectiv a produce mai mult, pentru ca, în final, să ajungă să consume mai mult în beneficiul şi spre satisfacţia statului atotputernic şi a sistemului său profitabil care-i înghit şi atrag resursele şi energia. Astfel publicul devine receptiv, chiar dornic în faţa provocărilor şi a tentaţiilor de tot felul cu care reuşeşte atât de uşor să fie ispitit sub forma şi la dimensiunea monstruoasă şi cinică actuală de către ceea ce ne-am obișnuit să denumim simplu societatea de consum: senzaţionalul, frivolitatea, vulgaritatea, pornografia şi prostul gust.
De fapt putem spune că arena actuală a înlocuit gladiatorii din Antichitate cu alţii mult mai pretenţioşi şi la fel de ambiţioşi în a-şi atinge visurile de mărire şi favorurile însă spectacolul în sine rămâne în esenţă acelaşi, adică pâinea şi circul cu care odinioară împăraţii romani îşi menţineau puterea şi potoleau setea de sânge şi de distracţie ale supuşilor barbari s-au transformat în prezent într-un imens show mediatic, o uzină uriaşă care vinde şi promovează vise, iluzii, dorinţe refulate şi interese ascunse ale păpuşarilor care-şi construiesc carierele şi imperiile pe seama şi cu largul concurs al inocenţei, ignoranţei şi a naivităţii majorităţii de bună credinţă.
Important este ca ,,produsul’’ să se vândă bine şi să fie cerut. Nu mai contează consecinţele sau mijloacele, de multe ori murdare şi obscure, folosindu-se manipularea şi dezinformarea atâta timp cât scopul propus este îndeplinit. Orice lucru poate fi în acest mod perfect adaptat şi implementat, de la războaie şi conflicte etnice şi religioase la produse cu preţ de dumping subcalitative, vedete media şi personalităţi politice şi publice cunoscute şi remarcate îndeosebi prin imaginea pe care încearcă să şi-o creeze sau care le este atribuită decât prin realizări şi calităţi de ordin profesional şi moral sau debuşee comerciale atent mascate în spatele globalismului onest şi echitabil.
Totul este de vânzare dacă poate fi comercializat şi valorificat. Sub acest slogan putem sintetiza spiritul şi atmosfera definitorii pentru concepţia şi modul de viaţă indispensabile vremurilor trăite, adevărata identitate a noului univers uman ce se scufundă sub propria greutate şi inconştienţă distrus şi salvat deopotrivă încă de la începuturile apariţiei sale de lăcomia, vanitatea, intoleranţa, dar şi tenacitatea, pasiunea şi geniul său.
Acum, poate mai mult ca niciodată, omenirea, atât de divizată astăzi, cu poli de putere antagonici, o nouă viziune şi filosofie a relaţiilor şi sferelor sale de influenţă politice şi economice, un potenţial militar, nuclear, atomic și biologic în plină expansiune ce ameninţă speranţele de pace în viitor, cu o bruscă stagnare a economiei mondiale, confruntată cu şomaj ridicat, competiţie bazată pe concurenţă neloială, inegală şi agresivă, marcată de decalaje şi dezechilibre legate de forţa de muncă, mijloacele de producţie, rentabilitatea produselor şi îngreunarea sau chiar blocarea accesului pe pieţele de desfacere şi o gravă lipsă de discernământ în relaţia cu Natura şi mediul înconjurător şi implicit a resurselor necesare traiului şi vieţii are nevoie de revenirea la vechile valori, principii şi tradiţii de moralitate şi cinste în deplină armonie cu Natura- Mamă. Respectând şi interpretând corect şi nepărtinitor preceptele şi canoanele religioase şi bisericeşti dar mai ales îndreptându-se şi concentrându-se asupra lucrurilor trainice şi durabile va putea înlocui în viitor amatorismul şi kitschul care şi-a făcut loc şi de care este impregnat cotidianul obişnuit.
Întrebarea din titlu nu este nici retorică şi nici întâmplătoare ea poate deveni, dacă nu este deja, de strictă şi stringentă actualitate.
Dacă ura, violenţa de orice fel, intoleranţa şi discriminarea vor întuneca în continuare raţiunea şi judecata umană sămânţa şi sâmburele speranţei şi al dragostei nu vor putea să încolţească şi să iasă la lumină. Tot ce ne rămâne de făcut în continuare este să avem încredere în dorinţa şi năzuinţa nestrămutată a omului de a se autodepăşi şi de a-şi propune şi realiza obiective şi ţeluri cel puţin la fel de îndrăzneţe şi de temerare ca până acum şi să ne căutăm viitorul, lucru din păcate mai puţin conştientizat şi materializat până acum, în eforturile concentrate ale forţei şi puterii Credinţei întregite şi completate cu ultimele descoperiri ale ştiinţei.
Şi, înainte de toate, să nu încetăm a ne ruga ca timpul să fie suficient de răbdător cu noi…
