Culmile disperării sunt şi ale renaşterii
Criză economică mondială, sărăcie, foamete, lăcomie, dezastru climatic şi ecologic, defrişări necugetate, topirea gheţarilor, tsunamiuri devastatoare, războaie sângeroase, rasism, terorism, viruşi ucigaşi, depresie, singurătate, obezitate, alimentaţie nesănătoasă, sinucideri tot mai frecvente sunt doar câteva dintre maladiile societăţii contemporane. Sunt multe şi grave, aşteptându-şi rezolvarea care întârzie să apară. Dacă va mai apărea vreodată…
Părerile sunt la fel de sumbre şi din partea oamenilor luminaţi ai planetei, de la savanţi, filozofi, gânditori şi scriitori până la fizicieni, mistici, sacerdoţi şi futurologi celebri. Toţi sunt îngrijoraţi în privinţa mersului şi evoluţiei lumii actuale. Unii prezic Apocalipsa, alţii schimbări fundamentale spirituale care să ne ajute să trecem într-un stadiu spiritual superior. Adevărul absolut şi destinul se află în mâinile Creatorului. Cert este că realitatea cere o transformare rapidă şi eficientă a unei stări a lucrurilor profund denaturată.
Să vedem aşadar cu ce date concrete lucrăm: criză a foamei ( la fiecare şase secunde cineva moare de foame în lume, iar şase milioane de copii mor de foame anual ) care se suprapune cu o criză de supra-producţie, de sute de milioane de tone pe an; 155 de milioane de copii pe glob sunt supraponderali; câteva sute de miliardari deţin mai mulţi bani decât jumătate din umanitate, adică trei miliarde de oameni; dacă ar fi folosită integral, energia solară pe care o primeşte pământul timp de numai patruzeci de minute ar acoperi necesarul de energie al planetei pentru un an întreg; zeci de specii de plante şi animale dispar definitiv în fiecare zi; milioane de hectare de pădure dispar definitiv anual; în 2050 populaţia ţărilor sărace va fi de aproape două miliarde de persoane; temperatura globală a pământului a crescut cu 0,6 grade în ultimele decenii, în timp ce în ultimii 500 de ani variaţia a fost inexistentă şi exemplele pot continua.
Date statistice care strigă în van după ajutor. Problemele complexe prezentate se înmulţesc într-o lume în care insaţietatea materială, profitul în orice condiţii şi prin orice mijloace şi ura sălbatică, necontrolată au pus stăpânire pe un om sfâşiat de frământările unei existenţe zbuciumate și nesigure.
Stresul cotidian ameninţător şi presiunea puternică care îl obligă permanent la decizii cruciale îl sluţesc şi îl deformează psihic. Nu mai are timpul necesar pentru a se bucura de viaţă şi a o trăi în consecinţă. Consumul iraţional şi obsesia banilor îl îndepărtează de la viaţa spirituală şi cea interioară a gândurilor şi a sentimentelor intense şi profunde. S-a obişnuit să trăiască prin intermediul câştigului samavolnic şi în detrimentul frumosului purificator.
Dacă în Antichitate aveam omul superstiţios, în Evul Mediu omul ultra-religios, în Modernitate omul bucuriei de a trăi, în prezent, dacă nu vom avea omul spiritual nu vom mai moşteni nimic altceva.
Omul este însă mult prea ocupat cu visele, orgoliile şi vanităţile sale de Narcis legendar. Legendă pe cât de frumoasă pe atât de înşelătoare şi sinuoasă în privinţa sorţii sale. A avut ca dar divin o planetă sănătoasă şi bogată, o casă trainică, curată şi sfinţită cu miros de tămâie şi a schimbat-o cu una bântuită de fantasmele propriei sale anxietăţi şi nelinişti dezolatoare. Era fericit şi liber în Paradisul iubirii fără de prihană, acum se zbate în umilinţa relaţiilor deznădăjduite şi chinuitoare. Învăţat să preţuiască viaţa, natura şi aproapele, nu mai ştie cum să fugă de responsabilităţile şi consecinţele actelor sale ruşinoase. Până şi speranţele sunt umbrite de privirile îndreptate nu în sus, la Tatăl Ceresc, ci aţintite spre geniul său perfid şi rece. Se crede perfect şi minunat uitându-şi rădăcinile care ar putea să-i salveze viaţa de bufon patetic. Se plânge mereu că nu are bani, deşi apetitul său pentru excursii, maşini, iahturi, avioane, case, hoteluri, calculatoare şi conturi substanţiale se pierde invariabil în dorinţa asiduă de mărire şi triumf. Viitorul nu mai contează atâta timp cât îşi poate oferi drogul zilnic de rege neâncoronat al puterii şi forţei desăvârşite. Aşa se nasc războaiele şi conflictele propriilor demoni ai iubirii de sine şi ai luptei pentru supremaţie şi control. Războaie care astăzi, spre deosebire de trecut, pot fi hotărâtoare având în vedere tehnologia militară avansată şi rolul strategic oferit. Ştiinţa şi tehnologia sunt prezente acolo unde spiritul şi sufletul au încetat să mai creeze şi să mai simtă. Banii lovesc necruţător, dezvăluindu-şi potenţialul de conducător suprem asupra minţii umane egoiste şi perverse.
Cât timp va mai dura spectacolul trist al decăderii morale şi al pierderii mesajului şi conţinutului de luciditate şi decenţă salvatoare şi binecuvântată nimeni nu va putea spune vreodată. Semnele degradării vieţii şi societăţii sunt evidente, iar resursele existenţiale sunt puţine şi greu de găsit în condiţiile în care modul de viaţă şi orânduirea umană nu vor sau nu pot să-şi modifice comportamentul şi atitudinea, din motive financiare cronice, faţă de politica globală dezastruoasă din prezent.
Se încearcă şi trebuie găsite soluţii şi căi prin care pământul să-şi regăsească echilibrul natural dorit, şi să începem să respirăm şi să mâncăm din nou sănătos, acordând mediului înconjurător dragostea şi atenţia cuvenite.
Posibilităţi de revenire s-au găsit iar în unele ţări se aplică deja cu deosebit succes. În Kuala Lumpur bunăoară, capitala Malaeziei, Express Rail Link, un vehicul pe şine foarte rapid, poate transporta călătorii de la aeroport în centrul oraşului în numai 25 de minute (un taxi are nevoie de dublul timpului pentru parcurgerea aceluiaşi traseu). În Bangkok, capitala Thailandei, au fost construite două căi ferate suspendate, care trec pe deasupra străzilor oraşului, mereu extrem de aglomerate.
Metroul reprezintă altă soluţie. Astfel în oraşul Lille din Franţa există trenuri subterane complet automatizate, fără conducător la bord. Trenurile maglev, magnetic levitation, care folosesc forţa electromagnetică pentru a contracara efectele forţei gravitaţionale şi pot atinge viteza maximă de 430 km/ h, au început să fie puse în funcţiune încă din 2004, legând Aeroportul International Pudong de oraşul Shanghai din China. În anul 2010, cu ocazia Expoziţiei Internaţionale de la Shanghai, linia se va extinde către pavilioanele expoziţionale, pentru ca în următorul deceniu să se încerce transportul şi către oraşele învecinate.
Şi în privinţa resurselor alternative de energie s-au găsit modalităţi care să le înlocuiască pe cele tradiţionale. Emiratele Arabe Unite folosesc centralele termoelectrice pentru a alimenta instalaţii de desalinizare, obţinându-se din apa marină sărată apă potabilă. Statele Unite şi Germania deţin centre de diagnostic care pot supraveghea peste 100 de termocentrale, detectând defecţiunile, reglând automat parametrii de funcţionare şi alte asemenea comenzi. Siberia foloseşte energia geotermală, mai exact cea vulcanică, iar Islanda pe cea a gheizerelor. Tot Statele Unite au reuşit să realizeze recent o microcentrală de mărimea unui microbuz, capabilă să proceseze simultan mai multe tipuri de deşeuri şi să producă din ele electricitate.
Încercările exprimate ne îndreptăţesc să credem că viitorul nu este iremediabil compromis. Oamenii pot, dacă se trezesc din confortul tehnologic nefast şi din apatia spirituală existente, să se salveze de la dezastrul anticipat. Rămâne de văzut cât de implicat va fi, emoţional şi raţional, pentru a-şi schimba statutul de fiinţă distructivă care cel puţin aparent s-a dovedit implacabil şi de neânlăturat.