România în preajma alegerilor generale. La nivel politic, forfotă şi agitaţie demne de invidiat, fiecare partid încercând să-şi câştige cât mai multă popularitate în sânul electoratului. Un electorat sărac, abătut, ce se zbate în iţele atât de încurcate ale „tranziţiei”. Dezamăgirea, dezorientarea şi asigurarea existenţei, ca principală ocupatie, nu fac decât să-l chinuie şi mai mult.
În spatele declaraţiilor şi promisiunilor demagogice ale oamenilor politici, ameţitoare de multe ori pentru alegător prin amploarea şi conţinutul lor, se ascund interese multiple, personale sau de grup, care promovează şi urmăresc doar avantajele proprii.
Românul ştie asta, dar s-a obişnuit cu starea de lucruri, cu anormalul şi răul şi se resemnează, că doar trebuie să trăiască, nu? Şi-a educat de-a lungul timpului răbdarea, încercând să înveţe lecţia prelungită a construirii democraţiei şi economiei de piaţă.
Până acum, a asistat la toate capitolele necesare acesteia: scandaluri publice repetate, greve care paralizează întreaga viaţă economică, dispute interetnice tensionate, mineriade sângeroase, dar cu aşa ceva nu s-a mai confruntat societatea românească din perioada stalinistă încoace; este vorba de asasinatul politic.
La scut timp după comiterea lui, se declanşează o avalanşă de reacţii politice incitante şi provocatoare. Se creează anarhie, în toată ţara având loc demonstraţii şi mitinguri de protest.
Guvernul, disperat, reuşeşte cu greu să liniştească spiritele, însârcinând o comisie parlamentară să cerceteze evenimentul. Politia şi SRI-ul sunt şi ele alertate. Ministerul de Interne primeşte ordin special să înceapă imediat luarea tuturor măsurilor pentru aflarea adevărului.
Victima asasinatului era un senator al partidului de guvernământ, cunoscut ca un aprig propagator al reformei. Fusese omorât ziua, când se ducea să-şi facă datoria. Cercetările au confirmat că s-a tras de trei ori asupra lui, cu o armă automată de calibru mare, probabil marca Steiner, de la o distanţă de cel puţin 500 de metri, ultimul glonţ fiindu-i fatal, lovindu-l în inimă.
Se presupune că atentatul a avut substrat politic şi a fost executat de mâna unui profesionist, un posibil killer plătit şi coordonat. Toate mijloacele de informare in masă, atât cele scrise, cât şi cele vizuale, duc o luptă acerbă pentru aflarea ultimelor noutăţi.
Mediatizarea continuă, depăşind imediat graniţele tării, precizându-se că „în România se face simţit sindicatul crimei organizate (mafia)”.
Zvonurile alarmante despre posibili ucigaşi şi suspecţi, se răspândesc cu viteza luminii, însă sunt infirmate cu aceeaşi repeziciune.
Toată suflarea românească se pregăteşte pentru doliu şi asistă la înmormântarea senatorului. Guvernul se ingrijeşte ca funeraliile să aibă loc în cele mai bune condiţii. Lumea este în continuare agitată, nemulţumită, speriată şi adânc pătrunsă de ceea ce se întâmplă. Familia îndoliată cere să se facă dreptate şi să fie traşi la răspundere vinovaţii.
Odată cu încheierea sumbrei ceremonii, viaţa începe să reintre în normal, oamenii reluându-şi activitatea, însâ indignarea şi sentimentul nedreptăţii plutesc încă în aer.
Anchetele intreprinse sunt eficiente. La numai câteva săptâmâni de la initierea lor, este depistat atât autorul, cât şi persoanele implicate în săvârşirea crimei.
În tot acest timp, partidul de guvernământ a contribuit şi ajutat substanţial organele în drept, punându-le la dispoziţie toate informţiile necesare. Dovezile strânse au fost destul de numeroase pentru a putea fi chemati în instanţă vinovaţii.
Procesul s-a derulat rapid, condamnările variind între 15 ani şi respectiv închisoare pe viaţă pentru criminal.
Inculpatii erau membrii unei grupări extremiste de dreapta, din Opozitie, care, folosindu-se de atentat şi de urmările provocate de acesta, încerca să-şi sporească şansele în lupta electorală. Au folosit în planul lor diabolic pe post de executant un fost militar, trâgător de elită in cadrul Departamentului de acţiuni speciale, demis datorită faptelor sale iresponsabile.
Aceasta a fost declaratia oficială a rezultatului anchetei, moment în care a căzut şi cortina peste o Românie tristâ şi însângerată.
Întregul spectru politic, presa de specialitate, numeroase personalităţi din viata culturală, ca de altfel întreaga opinie publică, au dezbătut pe larg dramatica situaţie creată, cerând desfiinţarea acestui partid şi scoaterea lui în afara legii.
Chiar dacă, după interminabile discuţii, polemici şi conflicte politice, dreptatea şiordinea au fost restabilite, o întrebare continuă să se citească pe buzele tuturor: România, încotro?
