„Sigur, popoarele arabe au nemulțumirile lor,
aspirațiile lor pentru viitor, s-a strâns multă obidă
care este coaptă pentru a fi detonată.”
ofițer sirian sub acoperire
Cu toții am văzut cum în ultimii ani un puhoi de oameni disperați, majoritatea de religie musulmană, fugeau din calea războaielor, a sărăciei, a foametei, a torturilor și abuzurilor de tot felul și încercau să se refugieze și sperau la o viață mai bună într-o Europă deja slăbită și fragilă din cauza problemelor și a crizelor repetate din care aș aminti creșterea economică moderată (cel puțin de la criza financiară mondială din 2008), demografia negativă accentuată, terorismul invizibil necruțător, laicismul tot mai pronunțat, individualismul, hedonismul agresiv și fără limite și populismul și naționalism-extremismul de la nivelul politic amenințând stabilitatea, echilibrul și prosperitatea pe continent, deziderate cu greu dobândite și continuate după pustiirea celui de-al doilea război mondial.
Chiar dacă situația s-a mai ameliorat după tratatul semnat între Uniunea Europeană și Turcia, prin care Turcia este obligată în schimbul unor subvenții substanțiale să oprească refugiații pe teritoriul său, emigrația internațională rămane cea mai mare criză umanitară a perioadei contemporane. Milioanele de oropsiți ai sorții găsesc și alte căi prin care își pot urma visele și năzuințele, Mediterana transformându-se de ani buni într-un sinistru mormânt pentru nenumăratele victime ale lăcomiei, dezumanizării și cinismului iresponsabil al contrabandiștilor.
Acestea sunt faptele și realitățile cu care ne confruntăm. Să încercăm acum să elucidăm și cauzele care au condus la situația tensionată și explozivă din prezent.
Așa cum se întâmplă de la începuturile umanității cauzele sunt economice. Mai exact spus cauzele conflictelor deja latente în desfășurare în Orientul Mijlociu se găsesc adânc ascunse în Marea Mediterană, unde au fost descoperite în anul 2010 de concernul american Noble Energy: zăcământul gazeifer cunoscut sub numele de ,,Leviatan” care are un potențial uriaș – 3454 miliarde de metri cubi. Cel puțin așa a declarat un ofițer sirian sub acoperire. Pentru exploatarea sa s-au prins în hora diferendelor și a conflictelor interminabile Israelul, Siria, Fâșia Gaza cu Hamasul la putere, Turcia, Qatarul, Arabia Saudită, Statele Unite ale Americii, Iranul, China, India și Rusia. De precizat că încă președintele Siriei Bashar Al-Assad a acceptat ca Iranul, China, India și Rusia să hotărască cine sunt beneficiarii gazelor, iar construcția gazoductului a început deja, de aici și conflictele cu celelate țări și regiuni enumerate.
Să mai amintim că în august 2012 Agenția de Informații a Apărării a Statelor Unite informa autoritățile din această țară că actualul ISIS, care se află la originea exodului populațiilor din Siria și Irak și poartă război cu coaliția statelor occidentale și a aliaților săi de pe teren condusă de Statele Unite ale Americii, ,,poate să declare”( în Siria și în Irak ) ,,un Stat Islamic cu ajutorul altor organizații teroriste.” De asemenea ea avertiza că mai multe orașe irakiene (printre care Mossul și Ramadi) pot fi cucerite de către organizația teroristă mai sus amintită.
Celebra Hillary Clinton, fost secretar de stat al precedentului președinte Obama, declara în cartea sa ,,Hard Choices” (Decizii dificile) apărută pe 10 iunie 2014 că administrația Obama urma să creeze un stat Islamic în Peninsula Sinai, pentru a se realiza o nouă împărțire în Orientul Mijlociu, împărțire care ar fi avut loc în urma discuțiilor dintre Washington și Frăția Musulmană din Egipt.
Mai trebuie precizat aici că scriitoarea britanică de origine evreiască Gisèle Littman, născută în Egipt de unde și pseudonimul literar folosit de Bat Ye’or-Fiica Nilului, scria în cartea sa ,,Eurabia: Axa euro-arabă” publicată în 2005, despre Dialogul Euro-Arab, un forum de discuții inițiat în 1973 între Uniunea Europeană și Liga Statelor Arabe. Bat Ye’or: ,,Comunitatea Economică Europeană (denumirea mai veche a Uniunii Europene) și-a construit politica față de lumea arabă în tandem cu demonizarea și discreditarea Israelului, deoarece Liga Arabă a cerut politici anti-Israel și promovarea Organizației pentru Eliberarea Palestinei(OEP) ca precondiții pentru schimburile comerciale euro-arabe și livrarea de țiței”. Ea acuză liderii europeni de legături imorale cu lumea arabă, denunțând finanțarea organizațiilor teroriste. Teoria scriitoarei britanice face referire la faptul că Uniunea Europeană a cedat în fața intereselor lumii arabe datorită predilecției de a găzdui străini și a dorinței de a apărea ca o contrapondere la puterea Americii, și trage un semnal de alarmă asupra amenințării nu doar la adresa Israelului, ci și la supraviețuirea Europei majoritar creștine așa cum există ea în prezent. Întreaga carte se vrea o anticipare la crearea unui singur stat pe continentul european, supus unui imperiu musulman.
Dintotdeauna politica a avut elementele sale perfide și murdare dar nu putem închide ochii la monstruoasele greșeli și erori strategice, politice și militare care au aruncat în aer o zonă cu potențial conflictual și au condus la decapitările și atentatele teroriste brutale și sălbatice de pe teritoriul Europei și de aiurea, atentate devenite deja banale într-o lume în căutare de pace, liniște și securitate binefăcătoare. Vieți irosite, destine spulberate, state răvășite și mai ales multă neputință și politicianism virulent.
Se puteau evita toate aceste erori? Sau demnitatea și viața umană și-au pierdut sensul și importanța fiind înghițite de hăul destabilizator și sângeros al negării toleranței și umanismului? Unde sunt libertatea, dreptatea, dreptul la fericire și o existență decentă? De ce suferința și durerea au înlocuit speranța și bucuria împlinirii propriului destin? Și înainte de toate încotro ne îndreptăm? Este tot mai limpede că răspunsurile cerute nu mai pot veni de la conducătorii și politicienii planetei, care i-au trădat și s-au îndepărtat de oamenii simpli și integri în căutare de ajutor și sprijin. Și s-au îndepătat și de Dumnezeu și îl reneagă zilnic prin acțiunile întreprinse. Banii, averile și puterea sunt adevăratele dimensiuni ale mărturisirilor credinței lor.
Că multiculturalismul a eșuat lamentabil nu mai este o surpriză, realitatea cerându-și drepturile și petrecându-se de multe ori fulgerător și nemilos și neținând seama de corectitudinea politică a cancelariilor occidentale prăfuite și desuete. Samuel Huntigton a avut dreptate, dar ca atâția alți vizionari înaintea sa nu a fost ascultat. Ciocnirea civilizațiilor a luat avânt și va deveni tot mai amenințătoare. Este un război care pe care ce durează de secole și care nu se va încheia decât odată cu înfrângerea adversarului. ISIS va dispărea dar vor apărea alte organizații teroriste care nu vor avea liniște până când islamismul fundamentalist nu va avea câstig de cauză și va cuceri lumea.
Dacă îl ascultam pe Ehud Barak, fost premier al statului Israel și fost ministru de interne, de externe și al apărării în luna iunie a anului 2015 într-un interviu acordat postului de televiziune rusesc de limbă engleză Russia Today, ISIS putea fi învins de mult dar nu s-a dorit acest lucru. Ehud Barak: ,,Cred că ISIS a avut succes într-o anumită măsură, deoarece nu se confruntă cu un efort concentrat care să distrugă această organizație. În realitate, nu sunt mai mult de 30-40000 de oameni. Practic, ceea ce au avut de înfruntat la Ramadi și în alte părți din Irak sunt armate care nu vor să lupte. Cînd o armată nu vrea să lupte, nu ai nevoie de prea multă experiență pentru a învinge”. ,,Putem învinge ISIS în două zile!”. Au trecut de atunci doi ani și temuta organizație teroristă tot nu a fost înfrântă. Se pun atunci întrebări legitime dacă acest lucru nu are legătură cu faptul de a-i face pe europeni să accepte legi care să le restrângă drepturile și libertățile? Sau dacă nu este o metodă de slăbire a statelor europene, de fapt a Uniunii Europene? Atâta timp cât marile puteri își maximizează veniturile din vânzarea de armament și tehnică militară, se pot deschide și întreține câte fronturi de luptă este necesar, nu-i așa? Și asta s-a întâmplat și se va mai întâmpla de fiecare dată când au ocazia.
Așadar lumea este în fierbere și stă să dea în clocot. Cetatea este asediată iar conflictul se află abia la început. Tradițiile și moștenirea culturală, religioasă și tehnică trebuie apărate și transmise mai departe generațiilor viitoare. Este datoria noastră de europeni creștini de a ne menține neștirbit tezaurul inestimabil al valorilor primite de la strămoși și de a rămâne uniți în fața oricărui pericol. Fiecare seminție și fiecare religie are dreptul sacru de a-și păstra și perpetua cultura, civilizația și religia. Cine știe să o facă mai bine, mai eficient și pentru mai mult timp va rămâne în memoria colectivă a umanității. Cine nu va dispărea în tumultul evenimentelor istorice viitoare. Așa cum s-a întîmplat și cu mărețul Imperiu Roman, fie el de Apus sau de Răsărit, pe care îl moștenim și cu care ne place, justificat sau nu, să ne identificăm și comparăm. Atenție însă să nu avem și același sfărșit ca acesta! Timpul ne va dovedi dacă amenințările și îngrijorările avute se vor adeveri. Avem ingrata sarcină, acum mai mult ca oricând, să veghem ca prezentul să fie mai puternic decăt trecutul și să se transforme în viitor durabil! Atât pentru noi dar în primul rând pentru urmașii noștri!
Bibliografie
-diferite articole din revista ,, Lumea”, anul XXI, Nr. 12(273) din anul 2015.
