Au, totuși, lucruri în comun cele două state din Uniunea Europeană? Există multe lucruri în comun și există mulți cetățeni cu dublă cetățenie sau care au trăit o perioadă în ambele țări. Printre aceștia mă număr și eu. Am avut șansa și privilegiul ca cetățean român să învăț și să muncesc în Germania. Am fost bine primit în această țară deși integrarea mea a fost destul de dificilă.
Cu voia dumneavoastră doresc să îmi mărturisesc experiențele din cele două țări încercând să fac și comparațiile de rigoare.
Experiențele din Germania le consider utile și mai ales profunde pentru formarea mea umană și profesională.
Este o țară foarte curată, ospitalieră, în mare parte tolerantă cu numărul mare de cetățeni străini, cu toate că germanii așa cum bine se știe sunt mai reci și mai sobri. Sunt însă deosebit de harnici și de bine organizați, de disciplinați și extrem de punctuali. Au o conștiință a muncii ridicată și se dedică întru totul profesiilor lor. Sunt manierați, foarte politicoși dar nu excelează la capitolul simțul umorului. Trăiesc într-o țară care continuă să fie un model social, politic și economic de succes. Democrația, economia de piață, societatea civilizată de un înalt nivel tehnic și tehnologic încheie un tablou al unui stat care își respectă cetățenii și se îngrijește cu responsabilitate și devotament de toate aspectele din viața lor.
Lucruri care ne lipsesc nouă românilor și a căror absență o resimțim din plin în organizarea socială și administrativă, în lipsa de coeziune și viziune a actului guvernării și în funcționarea instituțiilor statului.
După …ani de la evenimentele din 1989 încă nu avem infrastructura necesară dezvoltării țării, nu facem eforturi să combatem corupția care a luat amploare în ultimii ani, nu redresăm economia pentru că ne pleacă cetățenii activi în străinătate și nu reușim să atragem investiții substanțiale străine și nu facem progrese în funcționarea independenței și imparțialității justiției, supusă în ultimul timp unui asediu legislativ încercând s-o facă tolerantă la numeroasele infracțiuni politico-economice.
Suntem în continuare la fel de leneși, de neserioși și de haotici în organizare, arătăm carențe grave în manifestarea caracterului și comportamentului cu partenerii externi, dovedind lipsă de coloană vertebrală, onoare și demnitate și avem grijă să moară capra vecinului decât să ne asumăm cu responsabilitate propriile fapte și acțiuni. La fel de puține sunt și proiectele comunitare realizate pentru că nu știm (sau nu vrem) să devenim o mare și unită echipă și familie.
Politicul își desconsideră și batjocorește permanent cetățenii, aceștia emigrând în număr tot mai mare și neglijând participarea la viața socială.
Putem spune că avem două Românii, nu una urbană și una rurală, cum bine declara un fost prim-ministru, ci și o Românie a politicienilor și a celor ce îi slujesc, coruptă, arogantă și lipsită de cinste și onoare și una a oamenilor simpli, cetățeni onești, integri și morali.
Nu am reușit să ne învingem defetismul, „calitate” incontestabil românească, văicărindu-ne și deplângând situația actuală, căutând tot timpul țapi ispășitori dar neîndrăznind (încă) să ridicăm privirea din pământ și să visăm la viitor.
Desigur că o comparație a celor două state pare hazardată, ținând cont de dimensiuni, istorie și cultură, având un fost imperiu și actualmente unul dintre motoarele economice mondiale, și o țară mică, în curs de dezvoltare, fiind mereu la cheremul marilor puteri și luptându-se în prezent cu stafiile unui sistem totalitar dezastruos.
Și Germania a cunoscut înfrângerea și rușinea totale dar a renăscut de fiecare dată miraculos, folosindu-se de calitățile înnăscute ale poporului german la care am făcut referire, în primul rând disciplina și ordinea exemplare și respectul pentru reguli și legi, care în epoca modernă i-au adus însă și enorme deservicii.
Cred că ați remarcat că am folosit cuvântul „pare” când am comparat cele două țări, deoarece ca orice român credincios patriei sale încă mai cred în revirimentul și renașterea României, stat cu certe valori umane și materiale.
Am dovedit acest lucru și în trecut, construind o Românie mândră de bogățiile și cultura sa, și cred că putem s-o facem din nou dacă renunțăm la defetism și învățăm să ne comportăm ca adevărați învingători.
Închei exprimându-mi gratitudinea de a putea să trăiesc și să muncesc în aceste două frumoase țări, nutrind în același timp speranța că și în viitor vor putea să colaboreze și să se înfrățească mai bine pentru propășirea materială și spirituală a popoarelor lor. Și mai sper și mă rog ca bunul Dumnezeu să le ocrotească și să le binecuvânteze mai mult decât a făcut-o până în prezent.
Köln, 5.06.2019
