– Ai auzit ce s-a întâmplat cu Titi?
– A murit ieri. Și-a revăzut copiii și s-a împăcat cu ei.
– Nu mai spune! Asta chiar este o surpriză! Trebuie neapărat să-mi povestești.
– Cu drag. Povestea începe cam așa:
,,Titi era fochist de meserie și avea mâini harnice și dibace, muncind din greu pentru a-și ajuta frații și mama bolnavă.
S-a căsătorit din dragoste de tânăr și a zămislit patru copii pe care îi iubea nespus.
Soția sa a început să bea tot mai mult și a dat în patima băuturii, pretextând că nu mai suportă sărăcia în care era nevoită să trăiască. Cu timpul a ajuns să nu îl mai suporte și a început să îl înșele cu cine îi ieșea în cale.
Inevitabilul s-a produs și Titi a fost părăsit soția fugind cu un șofer mai tânăr. Văzându-se singur cu cei patru copii a trebuit să muncească și mai mult pentru a le putea asigura un minim de trai.
Viața era însă grea și scumpă, așa că a început să facă datorii. Și-a pierdut mai întâi serviciul. Nu se mai descurca cu banii și a căzut în capcana unor cămătari interlopi periculoși, de la care, în disperare de cauză, a împrumutat bani cu camătă. Nereușind să-și plătească datoriile la timp, și-a pierdut casa, fiind azvârlit pe drumuri.
Protecția copilului a intervenit luându-i copiii. S-a văzut singur, părăsit de toți, trăind pe străzi și muncind cu ziua pe unde apuca. Dormea vara în parcuri și pe sub poduri, iar iarna se aciuia în case părăsite și în subsoluri dezafectate.
Copiii nu au mai dorit să audă de el, învinuindu-l pentru situația în care se aflau.
Titi nu a disperat și se interesa mai departe de copiii săi, chiar dacă nu îi putea întâlni. Mergea de multe ori și se uita cu privirea pierdută la copiii lui, care se jucau în curtea căminelor statului reci și neprimitoare. Doi dintre copii au fost adoptați pierzând orice legătură cu aceștia.
Fiecare leu strâns cu greu îl aduna pentru copii să aibă pentru când vor crește mari. I se usca sufletul de dorul lor și îi plângea neștiut de nimeni.
Un vecin milos și cu frică de Dumnezeu de la fosta locuință cu care ținuse legătura, se interesa de copiii lui Titi și la rugămintea lui fierbinte îi povestea de fiecare copil în parte. Deși nu îi putea vedea, știa tot timpul ce se întâmpla cu ei și suferea în tăcere pentru destinul lor nemilos, de care era conștient că nu era deloc străin.
Câteodată prefera să stea nemâncat și aduna banii pentru cele patru comori, pe care le purta tot timpul cu dragoste nesfârșită în sufletu-i atât de greu încercat.
Într-o zi a hotărât să-i dea fostului său vecin toți banii strânși, pentru a îi păstra în siguranță și a-i dărui copiilor săi după ce el va părăsi acest pământ.
Avea un singur gând care îl mai ținea în viață: să își ajute copiii și să poată trăi până când îi va vedea pe toți realizați și la casele lor.
Și într-adevăr, copiii săi au crescut, s-au dezvoltat frumos, și au devenit cetățeni de nădejde, fericiți fiecare cu propriile familii.
Viața își urmează însă inexorabil drumul, și eroul nostru, bătrân acum și neputincios, se îmbolnăvi grav și trăgea să moară.
Vecinul cu inima mare care rămăsese tot timpul alături de el, îngrijorat, îi căută copiii și le povesti tot ce se întâmplase până atunci, cum Titi își sacrificase întreaga viață pentru binele lor și adunase cu multă trudă o sumă frumușică de bani, pe care i-o dăduse spre păstrare pentru a le-o dărui după ce sufletul său va pleca la Domnul.
Copiii au fost foarte surprinși și nu le venea să creadă. Ei credeau că tatăl lor biologic i-a uitat și i-a părăsit pentru totdeauna. Impresionați de sacrificiul și de dragostea necontenită a părintelui lor de mult pierdut, deși îl uitaseră și nu mai doreau să aibă de-a face cu el și cu trecutul lor dureros, li s-a făcut milă și au promis că o să vină să-și ia la revedere și să îi mulțumească pe patul de moarte.
În ultimele clipe și cu ultimele sforțări, Titi își întâlni pentru ultima dată copiii, cărora le ceru iertare pentru suferințele pricinuite și cu care se împăcă.
După ce l-au înmormântat creștinește, copiii au luat ca exemplu dăruirea și abnegația cu care a plecat într-o altă lume, mai bună, unde cu siguranță va fi iertat pentru păcatele din timpul vieții sale zbuciumate!’’
– Ce emoționant! Nu mă așteptam la așa o viață! Și ce destin a avut! Până la urmă s-a milostivit Dumnezeu de sufletul lui chinuit și a murit împăcat. Dumnezeu să-l ierte și să-i odihnească sufletul în pace!
– Dumnezeu să-l ierte și să-i fie țărâna ușoară!
Sinaia, 12.08.2025
Liked this post? Follow this blog to get more.