3.01.2021
Unul din filmele etalon ale marelui regizor italian Bernardo Bertolucci, interzis în unele țări (în Italia), cenzurat în altele, rămâne până astâzi un film de referință în istoria cinematografiei.
Deși cu unele secvențe explicit sexuale, cu unele comentarii dure, indecente, chiar scabroase, continuă să impresioneze spectatorii prin subiectul extrem de provocator, prin imaginile puternice emoțional, prin muzica lui Gato Barbieri care știe să învăluie fin dar și să năucească când este cazul, dar mai ales prin turul de forță al actorilor din rolurile principale, în primul rând Marlon Brando (nominalizat la Oscar pentru rol) secondat cu brio de mult mai tânăra actriță cu origini românești Maria Schneider, aflată atunci la vârsta de 19 ani la începutul carierei.
Subiectul este simplu, un bărbat american de vârstă mijlocie aflat la Paris (Marlon Brando) se întâlnește cu tânăra atrăgătoare Jeanne (Maria Schneider) la vizionarea unui apartament de închiriat și hotărăsc să se întâlnească acolo și să facă sex fără a divulga amănunte despre propriile persoane, necunoscându-și nici măcar numele.
Paul (chipeșul american) reușește să-și învingă proprii demoni interiori și durerea după sinuciderea fostei soții, iar Jeanne se simte irezistibil atrasă de masculinitatea feroce și personalitatea puternică a partenerului său, începând un joc pasional de dominare și control care nu se poate încheia decât tragic.
Ceea ce fascinează și constituie elementul central al filmului este duelul psihologic, uneori violent al celor doi protagoniști, prin care aceștia își dezvăluie magistral trăirile sufletești și erotice intense și se devorează reciproc.
Un film greu de urmărit, pe alocuri dezagreabil prin limbajul și scenele erotice intenționat bulversante și batjocoritoare, dar care rămâne o bornă pentru filmele erotice de artă.
Recomand vizionarea de mai multe ori pentru a-i înțelege subtilitățile artistice și psihologice.
