De curând am putut viziona pe postul național un film recent, sensibil și emoționant, care m-a făcut să reflectez asupra minții umane, asupra dragostei și a prieteniei trainice dintre oameni.
Filmul a fost cu atât mai interesant cu cât se inspiră din fapte reale, petrecute în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în Marea Britanie, și îi are ca protagoniști pe profesorul James Murray, coordonatorul celui mai ambițios proiect literar de până la acele vremuri, și prietenul său William Chester Minor, fost chirurg militar și veteran al Războiului Civil American.
Este vorba despre apariția Dicționarului Oxford al Limbii Engleze, muncă titanică care s-a materializat datorită curajului, viziunii și ambiției profesorului mai sus amintit, dar și a contribuției decisive la elaborarea sa a prietenului acestuia, un om bântuit de fantasmele trecutului său dureros, care se va lupta toată viața cu o boală psihică incurabilă distrugându-l în cele din urmă.
Având două nume de referință din cinematografia internațională în rolurile principale, mă refer aici la Mel Gibson și Sean Penn, povestea impresionează nu doar prin subiect, ci și prin dramatismul bine construit al relației dintre personaje, dar și prin incursiunea credibilă în mediul universitar și literar cu inerentele sale lupte pentru supremație și putere, în fapt prezentarea eternei condiții umane supusă păcatelor și greșelilor.
Muzica profundă și imaginea dinamică și puternică emoțional susțin veridic subiectul și conturează precis și sigur tenebrele suferințelor psihice existente de-a lungul întregii opere.
Remarc jocul tuturor actorilor dar în special partitura grea și provocatoare a personajului interpretat de Sean Penn, demonstrându-și încă o dată calitățile artistice inegalabile.
Un film dur și sumbru care însă convinge și captivează prin frumusețea mesajului atent împărtășit spectatorilor.
Recomand cu căldură vizionarea!
