La Roumanie (România)

În rândurile următoare voi prezenta un document rar, nepreţuit, unul din acele podoabe de colecţie cu care ne identificăm şi în care se regăsesc şi se îmbină în mod fericit istoria cu arta, strălucind, ca un şirag de nestemate, trecutul nostru glorios în deplina sa mareţie şi splendoare.

Mai exact, este vorba despre un album dăruit de însăşi regina Maria genialului nostru muzician George Enescu, aflat şi găzduit cu mândrie de Casa Memorială « George Enescu » din Sinaia, şi care poate fi admirat permanent, el aflându-se în expoziţia documentară din camerele de creaţie de la mansardă ale compozitorului român, alături de alte documente şi fotografii de mare valoare, dintre care aş aminti casa memorială de la Liveni-Vârnav din Dorohoi, astăzi Botoşani, familia, fotografii din copilăria şi adolescenţa sa în timpul studiilor la Conservatorul din Viena şi Paris, alături de discipolul şi devotatul său prieten Yehudi Menuhin, oaspete obişnuit al Maestrului aici, alături de regina Elisabeta la castelul Peleş, « botezul » muzical acordat finului său Dinu Lipatti la vârsta de 4 ani, facsimile după partiturile operelor sale reprezentative (Poema română, scrisă la numai 16 ani, Rapsodiile), o copie dupa Oedipe, copia dupa actul de donaţie redactat la 10 Decembrie 1947, prin care Enescu a lăsat casa statului român devenind, la dispoziţiile sale înscrise în acest act, Casă de odihnă, recreere şi creaţiune pentru artişti, şi o copie după acceptarea lui Enescu ca membru corespondent al Academiei de Arte Frumoase din Paris la 18 mai 1929.

Albumul, de dimensiuni mari, redactat şi imprimat la Paris în anul 1922 sub coordonarea Mariei lonescu, este legat în piele de viţel şi realizat prin tehnica de imprimare, având inscripţionate pe copertă litere aurii cu numele său : La Roumanie (România).

Scris în limba franceză într-o ţinută grafică impecabilă, conţine fotografiile artizanilor Unirii şi a constructorilor statului roman modern şi semnăturile acestora, mă refer aici la Maiestăţile lor regele Ferdinand şi regina Maria, ca şi câteva articole aparţinând reginei Maria, excelenţei sale Take lonescu, eminentului profesor universitar Nicolae lorga şi redactorei lucrării, doamna Maria lonescu, şi se încheie cu fotografii ale lăcaşurilor şi obiectelor de cult ce compun tezaurul artistic al României.

După cum aflăm de pe prima filă, se poate spune că lucrarea este un omagiu adus Regelui Ferdinand cel Mare.

Primul articol scris de regina Maria se numeşte « Odă României de către Majestatea Sa Regina Maria a României », şi descrie, pe un ton extrem de personal, cu patimă, sensibilitate, durere şi suferinţă, momentul înălţător din istoria ţării, când, cu preţul şi prin tributul a numeroase vieţi omeneşti, România, alături de aliaţii săi, a ieşit victorioasă din primul război mondial şi a putut să desăvârşească visul milenar al fiilor şi fiicelor sale : Marea Unire. Mesajul este unul de înaltă trăire sufletească, un jurământ de credinţă plin de emoţie şi consideraţie, dedicat ţării sale adoptive, care impresionează prin sinceritate şi onestitate şi dovedeşte sacrificiul şi jertfa supremă puse în slujba şi oferite fără ezitare scumpei sale patrii.

Textul este impregnat de asemeni şi de un adânc suflu patriotic, manifestat printr-o imensă dragoste a neamului şi ţării sale, răsfrânt prin cuvinte duioase şi tandre.

Finalul reprezintă un îndemn mobilizator pentru reconstrucţia şi ridicarea ţării, făcându-se un apel fierbinte pentru a nu se uita victimele care au facut posibilă eliberarea şi salvarea sa.

În articolul semnat de ilustrul nostru politician din perioada interbelică, fost prim-ministru pentru o scurtă perioadă de timp (decembrie 1921-ianuarie 1922), ministru de externe, ministru de finanţe şi ministru al Cultelor şi Instrucţiunilor publice şi intitulat «Politica Externă a României», excelenţa sa Take lonescu pledează pentru păstrarea şi menţinerea păcii, consimţită prin Sistemul de tratate de la Versailles – Paris din 1919-1921, şi pentru protejarea şi respectarea prevederilor menţionate în acest sistem de tratate prin încheierea de alianţe de apărare cu vecinii noştri învingători din primul război mondial.

El avertizează asupra conştientizării faptului că învinşii urmăresc întotdeauna să distrugă tratatele de pace existente şi să se revină la situaţia de dinainte de război.

Experienţa, idealurile şi aspiraţiile pentru pace şi ocrotirea teritoriului naţional, visul şi munca sa titanică de o viaţă, se reflectă aici sub forma unei analize minuţioase şi laborioase de politică externă a României, expresie a geniului şi clarviziunii sale diplomatice care 1-au călăuzit în apărarea intereselor ţării sale.

Lucrarea continuă cu articolul «Pamântul Românesc» scris  de marele savant român Nicolae lorga, în care autorul descrie cu lux de amănunte aşezarea şi bogăţiile provinciilor istorice româneşti (Moldova, Dobrogea, Valahia, Transilvania) şi obiceiurile şi tradiţiile seculare ale românilor, provenind încă din perioada tracilor.

Evocarea se face cu detalii privind geografia şi istoria locurilor amintite, folosindu-se pronunţate accente nostalgice şi de afecţiune faţă de frumuseţea şi belşugul mirificelor plaiuri româneşti.

Ultimul articol scris de editoarea cărţii, Maria lonescu, se numeşte «În liniştea mănăstirilor » şi se referă la lupta românilor pentru apărarea valorilor şi simbolurilor creştinătăţii împotriva asupririi păgâne a turcilor şi la prezentarea sumară a comorilor noastre spirituale, şi anume mănăstirea de la Curtea de Argeş, biserica Trei lerarhi din laşi, a cărei construcţie a durat 50 de ani, şi mănăstirea Neamţului.

Mănăstirea românească se află în centrul atenţiei semnatarei documentului, apărând sub forma perenităţii a întregii sale frumuseţi legendare, atât în ceea ce priveşte construcţia, a interioarelor şi exterioarelor sale bogat ornamentate, avându-se însă în vedere şi calda simplitate, cucernicia păstrată cu religiozitate, proverbiala ospitalitate, curăţenia exemplară şi excelenta organizare care dăinuie de secole în aceste locuri.

Întreg documentul vibrează de smerenie şi pioşenie şi vădeşte influenţa şi influenţarea putemică pe care lăcaşurile sfinte o exercită asupra autoarei.

Prin relatarea slujbei de seară de la mănăstirea Neamţului, suntem martorii unei adevărate declaraţii de credinţă şi devotament faţă de lucrurile sfinte, înfăţişând sentimentele de largă respiraţie spirituală şi înclinaţia pentru descifrarea şi pătrunderea misterelor vieţii monahale.

În încheiere, cartea reproduce sub titlul generic „Tezaurul artistic al României” fotografii reprezentând evanghelii, cruci, pocale sfinte, icoane, fresce, iconostasuri, jilţuri princiare, veşminte preoţeşti, diferite ipostaze ale bisericilor Trei lerarhi şi Golia din laşi şi Stavropoleos din Bucureşti. Dintre acestea, mă opresc doar asupra câtorva cum ar fi medalionul, crucea şi pocalul în stil occidental secolul al XVIII-lea, ţesăturile aparţinând lui Alexandru cel Bun, Principe al Moldovei – începutul secolului al XV-lea, portretul Principelui Matei Basarab şi al soţiei sale Elena, miniatura dintr-o evanghelie -jumătatea secolului al XVII-lea, jilţul princiar, Metropola din laşi purtând simbolul vulturului bizantin – a doua jumatate a secolului al XVII-lea şi cădelniţa din argint aurit – secolul al XVI-lea.

Pentru iubitorii şi cunoscătorii de artă veche românească, dar şi pentru cei care vor să-şi redescopere trecutul, o vizită, sau de ce nu, mai multe la Casa Memorială « George Enescu » se impune de la sine, constituindu-se ca o obligaţie şi o datorie de onoare de a aduce un ultim omagiu eternului şi fascinantului spirit Enescian.