7.04.2021
Acest film realizat în anul 2017 se remarcă prin povestea sa captivantă și emoționantă. În timpul ultimei ere glaciare vânătoarea de bivoli a unui grup de războinici se termină prost, unul din membrii fiind dat dispărut astfel că acesta este nevoit să înfrunte iarna și toate pericolele lungului drum înapoi la tribul său, având însă un aliat de nădejde mai puțin obișnuit: o lupoaică fioroasă.
Fiind filmat în ținutul aspru cu peisaje sălbatice, chiar ireale prin frumusețea lor calmă dar rece și dură a statului Alberta din Canada, cu o muzică enigmatică și stranie asemenea subiectului ieșit din comun, pelicula se concentrează pe apropierea și prietenia trainică care se naște între cele două personaje principale, tânărul vânător și lupoaica sa, și aventurile primejdioase pe care le trăiesc în încercarea de a învinge vremea potrivnică și de a ajunge înapoi la părinții îndurerați de pierderea sa timpurie.
Imaginile sunt copleșitoare, mai ales relația intimă și profundă dintre om și animal și felul inedit în care se construiește aceasta.
Cele două personaje se contopesc într-o singură ființă fiind nevoite să se ajute și să se înțeleagă reciproc pentru a supraviețui în sălbăticie.
Omul, în zorii civilizației, a învins natura folosindu-se de instinctele și prietenia fiarelor alături de care trăia.
M-au impresionat în mod deosebit scenele de la final, când tânărul vânător își îmbrățișează cu duioșie și multă dragoste prietena credincioasă suferindă, într-un ultim gest de mulțumire și recunoștință pentru animalul care s-a sacrificat salvându-i viața.
Este o producție atipică, fără celebrități în distribuție sau buget uriaș specifice rețetelor artistice de succes de la Hollywood, dar care se impune în fața spectatorilor prin mesajul său sensibil și vibrant și peisajele unice conferindu-i măreție și autenticitate.
Recomand cu încredere vizionarea pentru a ne (re)descoperi trecutul cu misterele sale provocatoare și incitante.