NEMULŢUMIRILE UNUI CINEFIL

„Cultura este finalitatea tuturor societăţilor”

Eugen Lovinescu

După îndelungata şi pasionata experienţă din lumea miraculoasă a celuloidului, pot afirma că mă consider un cinefil elevat şi rafinat. Cantitatea creează calitatea. Am pretenţia că nivelul meu estetic şi aspiraţiile artistice sunt ridicate.

Nu am cunoştinţe de specialitate, dar la nivelul meu de spectator cred că pot analiza şi distinge multe dintre secretele şi bogăţia unui film. La fel de multe sunt şi lucrurile rămase nedescoperite, dar valoarea unei opere de artă este stabilită întotdeauna de legile, uneori ingrate, ale timpului.

Filmul a intrat în viaţa mea încă de pe când eram copil, ducându-mă la început cu părinţii la cinematograf, iar mai târziu asaltându-i şi bătând recordul de audienţă la televizor.

Cu mult timp în urmă, cea de-a şaptea artă a început să capete dimensiuni existenţiale, marcându-mi viaţa şi devenind principalul refugiu şi remediu intim, în ultimii ani, trecând printr-o perioadă dificilă, de profunde frământări sufleteşti şi de conturare şi canalizare a aspiraţiilor şi ţelurilor în viaţă, filmul a ajutat la desăvârşirea mea umană şi s-a dovedit a fi un important şi durabil reper valoric. Şi în prezent, legătura sufletească şi spirituală cu cinematografia imi defineşte şi întregeşte viaţa, transformându-se de mult în pasiune arzătoare.

În inepuizabilul periplu, extrem de fermecător şi captivant, prin adâncimi şi înălţimi nebănuite, am putut să constat, uneori cu mâhnire, alteori cu bucurie, anumite aspecte din lumea filmului. Cu voia dumneavoastră doresc să-mi exprim părerile şi observaţiile legate de viaţa cinematografului actual, manifestându-mi prin aceasta dezaprobarea faţă de mentalitatea unor cineaşti, dornici de celebritate facilă şi imediată, fără însă a avea suportul de calitate profesională necesar.

Ascensiunea şi distribuţia actorilor depind tot mai mult, pe măsura scurgerii timpului, de calităţile lor fizice şi carismă, şi mai puţin de talent şi performanţe profesionale.

Procesul de realizare nu se mai poate concepe fără aportul descoperirilor tehnice, care, din păcate, au tendinţa de a concura şi chiar marginaliza arta, depărtându-se in acest fel de menirea ce le revine de a o sluji. Filme de genul: Jurassic Parc, Războiul stelelor, King Kong, Infanteria stelară, Mortal Kombat, Street Fighter, Godzilla, Ziva Independenţei, Al 5-lea element ş.a. se impun prin realizări tehnice deosebite in ceea ce priveşte importanţa şi complexitatea, minimalizând sau chiar ignorând contribuţia umană şi calităţile artistice.

Alte două elemente primordiale în realizarea unui film sunt viteza de derulare şi sofisticarea, ambele in detrimentul unei bune şi complete prezentări şi inţelegeri, deoarece in urma avalanşei imaginilor şi informaţiilor ce se succed uneori ameţitor, unghiul vizual se limitează considerabil, iar rolul pe care ar trebui să-1 aducă diferitele ipostaze şi profiluri ale jocului actorilor se diminuează simţitor.

 

A devenit deja o banalitate practica adesea dezastruoasă şi discriminantă a sistemului preferenţial, interesele financiare fiind aproape fără excepţie direct proporţionale cu succesul şi faima schimbătoare şi la fel de inconstantă a personajelor principale, actori mai mult sau mai puţin consacraţi, lucru ce mă duce cu gândul la febrilele pariuri hipice.

Asistăm neputincioşi la o explozie de filme ce fac apologia violenţei şi a brutalităţii sau relatează într-o manieră mai mult decât indecentă, folosind actori şi actriţe ai momentului, amănunte despre natura noastră sexuală, producătorii neglijând inexplicabil ceea ce este esenţial in realizarea unui film şi anume cultivarea pricipiilor şi valorilor fundamentale umane cum ar fi dragostea, speranţa, prietenia, libertatea, demnitatea şi chiar ura. Astfel, filmele sensibile, emoţionante, exponentul real al transformărilor şi evoluţiilor morale şi de cristalizare a idealurilor in viaţă, precum şi cele care ajută la redescoperirea trecutului şi a istoriei universale sunt tot mai puţine, fiind inghiţite de avalanşa filmelor comerciale cu a lor deja celebră reţetă de care aminteam puţin mai devreme, în fapt acestea nereprezentând altceva decât orientările şi nevoile mercantile ale societăţii in care trăim.

Căutând să pătrund tainele lucrurilor ce mă înconjoară, fiind avid de frumos şi inedit, am putut remarca, nu fără oarecare amărăciune, că, în oferta de filme a distribuitorilor din România, se regăsesc în special raţiunile pur economice, sacrificându-se în consecinţă criteriile valorice.

Principiul „artă pentru artă” pare deja desuet într-o lume mult prea grăbită şi indiferentă, dominată de lăcomie şi sete de imbogăţire.

Bucuria de care aminteam izvorăşte din speranţa că atât timp cât vor exista oameni care vor face film pentru a experimenta şi explora natura umană şi viaţa cu realismul şi dramele sale, folosin-du-şi imaginaţia lor creatoare în interesul şi pentru educarea publicului spectator, filmul va rămâne şi va triumfa ca artă şi nu va promova doar interesele consumiste ale magnaţilor cinematografei mondiale.

O certitudine în acest sens o demonstrează iniţiativa unui inegalabil şi inconfundabil actor şi regizor, o adevărată legendă vie a cinematografiei mondiale, Robert Redford, prin crearea instituţiei Sundance, Meccă a tuturor tinerilor talentaţi, dar lipsiţi de mijloace financiare, loc unde au fost lansaţi viitori regizori importanţi: fraţii Cohen, Steven Soderbergh, Quentin Tarantino, Baz Luhrmann, Gregg Araki sau Bryan Singer.

Închei cu o uşoară strângere de inimă, dar rămân convins că această minunată artă işi va onora şi aprofunda rolul ce îi revine şi pe care trebuie să-1 perpetueze în conştiinţa spectatorilor, acela de a şti să găsească permanent mijloacele de exprimare artistică adecvate principiilor şi valorilor enumerate mai sus, şi de a oferi modele perene societăţii contemporane.