Nu mi-am propus să explic acest fenomen atât de controversat, deşi sunt convins că este pentru mulţi dintre noi încă necunoscut, ci doar să semnalez consecinţele sale practice, de multe ori de-a drepul înfricoşătoare.
De pildă mi s-a întâmplat să mă confrunt cu un aspect negativ, aparent neînsemnat, al mult râvnitei economii de piaţă.
Fiind în plină stagiune, teatrele şi-au început turneele prin ţară, promovându-şi şi lansându-şi premierele montate în vacanţă. Aşa s-a întâmplat şi cu reputatul teatru bucureştean Bulandra, care a propus publicului ploieştean o piesă nouă, sub bagheta unuia dintre cei mai importanţi regizori români la ora actuală, îl numesc aici pe Alexandru Dabija, şi având în distribuţie nume grele ale teatrului şi filmului românesc, dintre care amintesc doar pe Victor Rebengiuc sau Mircea Rusu.
În ciuda auspiciilor frumoase, piesa a fost amânată pentru o dată ulterioară, pentru ca apoi să fie suspendată. Motivul: în trei săptămâni nu s-au vândut decât 90 de bilete, în condiţiile în care Casa Sindicatelor, locul de desfăşurare obişnuit, are o capacitate de 500 locuri.
Este adevărat că preţul unui bilet a fost destul de piperat pentru o piesă de teatru, dar, exceptând surpriza neplăcută pe care am avut-o, cu toate că mi s-au returnat imediat banii, nu pot să nu rămân cel puţin contrariat de cele întâmplate, şi să mă întreb, poate retoric, dacă nu se puteau ocupa totuşi cele şapte sute de locuri disponibile într-un oraş cu o populaţie de peste 250 000 de locuitori. Se pare că nu .
Economie de piaţă o să ziceţi, cu regulile şi necesităţile sale inerente, însă, la fel de adevărat este şi faptul că ea, în mod normal, ar trebui să funcţioneze după criterii şi mecanisme care să poată pune în valoare competitivitatea, şi implicit performanţa economică şi socială.
Cum drumul de la teorie la practică are căile sale, nu întotdeauna cele mai sigure şi înţelepte, nu ne rămâne decât să ne supunem realităţii actuale, şi să acceptăm, cu voia sau fără voia noastră, că deocamdată economia de piaţă se judecă prin prisma profitului, şi în detrimentul valorii. Cu alte cuvinte mai puţină cultură şi mai mult divertisment, sau altfel spus e mai profitabil să te uiţi la Vacanţa Mare sau să o asculţi pe Andreea Bălan, decât să te duci la o piesă de teatru de Caragiale sau Shakespeare.
