Creația

 ,,NIHIL SINE DEO”

Ați auzit de Creatorul numit de evrei Jehova, de creștini Dumnezeu sau de musulmani Allah? Acesta, conform bibliei creștinilor, în șase zile a făcut lumea din nimic, cu cer, pământ, zi și noapte, mări, iarbă, pomi roditori, soare, lună, stele, animale și păsări. În ultima zi l-a făcut pe om după chipul și asemănarea Sa. În ziua a șaptea Dumnezeu s-a odihnit, binecuvântând-o și sfințind-o. Aceasta era lumea văzută. Înaintea lumii văzute Stăpânul lumii a creat însă și lumea nevăzută, lumea îngerilor. La început duhurile despre care vă vorbesc erau toate bune și fericite, dar după ce multe din ele au păcătuit, căzând în mândrie, au fost aruncate în iad. Așa au apărut diavolii sau duhurile rele.

Revenind la oameni primul om a fost numit Adam, iar din coasta lui Dumnezeu a făcut-o pe femeie, pe care Adam a numit-o Eva, ,, adică viață, pentru că ea avea să fie mama tuturor celor vii”(Fac. 2, 7-25). Adam și Eva au păcătuit mâncând din pomul vieții și pomul cunoștinței binelui și răului din grădina Edenului, din care Tatăl Ceresc le spusese să nu mănânce, pentru a nu muri. Astfel ,,printr-un om a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea; așa moartea a trecut la toți oamenii prin acela în care toți au păcătuit”(Rom. 5, 12)

Oamenii s-au înmulțit, au muncit pământul, creștinii au construit biserici și catedrale, musulmanii moschei, evreii sinagogi iar budiștii temple. Au zidit orașe mândre în care viața clocotea mistuitoare, pașnică și rodnică. Auînvățat să scrie, să citească și și-au exprimat sentimentele, gândurile și trăirile după ce au reflectat asupra vieții din jur și a Universului înconjurător.

Anii au trecut, viața s-a diversificat, s-a rafinat și a cunoscut profunde transformări în ceea ce privește traiul și confortul. Cultura era prețuită și încurajată, artele înfloreau, muzica se auzea tare și frumos, într-un cuvânt era pace și prosperitate. Se țineau simpozioane, întâlniri, discursuri, conferințe la care participau profesori, filozofi, scriitori, sociologi, economiști, academicieni. Oamenii se întâlneau în grupuri, își schimbau cărți între ei și citeau cu voce tare din creațiile proprii preferate. Lumina și progresul se răspândeau, vremurile erau binecuvântate.

La un moment dat s-a ridicat o generație care considera cultura o pierdere detimp, ocupație specifică leneșilor și oamenilor slabi și sensibili. Susțineau căestenevoie de oameni puternici, căliți în viașă, disciplinați și ordonați, dorindu-și apărarea și propășirea țării, ridicarea ei în lume printre celelalte popoare. Iubeau uniformele militare, decorațiile și armele,astfel că a început o epocă a diferendelor teritoriale, a războaielor pentru resurse economice și pentru bogățiile subsolului.

Lumea decăzuse, sărăcise, se urâțise, oamenii mureau fără să știe de ce, soțiile rămâneau văduve și copii orfani, cărțile au fost interzise, autorii lor prigoniți. literatura neconformă cu interesele și directivele regimului de guvernământ a sfârșit în flăcările purificatoare din piețele publice în timpul ceremoniilor fastuase cu caracter sacru. Cei care nu se supuneau și dețineau literatură considerată subversivă de autoritățile statului erau arestați iar cărțile respective confiscate imediat. Iadul se dezlănțuise pe pământ. Toate națiunilese confruntau violent într-o încleștare terifiantă, năucitoare.

După ani de războaie și distrugeri conducătorii lumii au realizat dezastrul deoarece populația era decimată, nu mai rămăseseră decât puțini bărbați tineri, în timp ce scrisul, cititul și exprimarea sentimentelor se făceau anevoie și rar. S-a hotîrât așadar să se revină, și de data aceasta ireversibil, la perioada de pace și de progres, la cultură și creație dătătoare de speranță, solidaritate și dragoste.

Viața se refăcea încet dar sigur, libertatea, dreptatea și adevărul renășteau și se impuneau din nou în cotidianul atât de greu încercat. A început să se scrie și să se citească asiduu, școlile și universitățile s-au reconstruit, biblioteci și muzee au apărut în locul fostelor fabrici și arsenale militare. Totul devenise ca înainte de război și mi s-a povestit întocmai. Martorii spun că și astăzi veselia, dansul și muzica, precum și arta binefăcătoare și trainică reprezintă viitorul omenirii fericite și îmbogățite sufletește. Iar eu mă bucur că v-am istorisit povestea auzită și sper ca Dumnezeu să nu regrete niciodată că l-a creat pe om, iar acesta să nu uite vreodată cui îi datorează sensul și existența și să nu înceteze să se roage pentru Creatorul său. Atunci și povestea așternută aici se va împlini și nu va putea fi uitată sau abandonată. Va dăinui atâta timp cât există cerul, pământul, ziua și noaptea, mările, iarba, pomii roditori, soarele, luna, stelele, animalele și păsările. Adică nu va muri nicicând pentru că este Dumnezeu. Dintotdeauna și pentru totdeauna.