Una dintre personalităţile marcante prin amploarea şi conţinutul mesajului său ale spiritualităţii contemporane, magicianul Federico Fellini spunea: ,, Cinematograful este singura artă care îi poate face concurenţă lui Dumnezeu’’. Fanteziile sale fascinante, sondarea şi analiza abisurilor sentimentelor şi a complexităţii realităţii sociale, lumea decadentă şi descompusă moral, toate acestea ne înfăţişează forţa, luciditatea şi strălucirea unui spirit analist în căutarea descifrării naturii umane. El este un creator, un inovator al imaginii şi structurii artistice, şi ce altceva este cinematograful dacă nu lumea văzută prin ochii creatorului.
Cinematografia a depăşit de mult stadiul de simplu spectator şi observator al realităţii, implicându-se activ şi reuşind să influenţeze şi chiar să schimbe diferite aspecte şi situaţii de viaţă suficient de bine sau greşit percepute şi înţelese, şi, mai ales, conturarea trăsăturilor şi adaptarea lor la cerinţele şi exigenţele vremurilor.
Pe lângă rolul educativ- instructiv foarte important în formarea personalităţii şi a viitorului caracter, filmul, prin mijloacele de producţie tot mai sofisticate reuşeşte să străpungă barierele timpului, spaţiului sau ale comunicării. Într-o permanentă căutare de sine, în care imaginaţia şi creativitatea se năpustesc ca un torent pe albia umană, asistăm la un fenomen unic, măreţ de înlănţuire şi cucerire intelectuală şi emoţională a sute de milioane de oameni nerăbdători şi entuziaşti să se ,,îmbete’’ cu licoarea magică a creaţiei. Din acest punct de vedere se poate spune că îşi atinge scopul şi are impactul scontat în întreaga lume.
Imaginea, ca mijloc specific de producţie, este, prin definiţie, modul simplu şi direct de transmitere a mesajului, informaţiile astfel dobândite putând şi având menirea de a-şi găsi ecoul şi destinaţia dorite în chipul cel mai dens şi mai pregnant cu putinţă.
În acelaşi timp, trebuie subliniată şi perfecta armonie şi corelare dintre celelate elemente în realizarea unui film. Muzica, scenariul, pilonul de susţinere a construcţiei artistice, scenografia, montajul, costumele, machiajul, regia şi posibilitatea de a exista toate împreună, producţia, reprezintă ansamblul de pietre preţioase din colierul nemuritor al valorii umane, iar atunci când una nu-şi găseşte deplina şlefuire, colierul îşi pierde din frumuseţe şi autenticitate.
Spectacolul înălţător al interferenţei dintre imaginar şi real, unde actorii se confruntă cu eternele şi mereu schimbătoarele provocări ale vieţii, accentuează ideea de unitate şi coeziune în jurul aceloraşi manifestări şi tendinţe spirituale indiferent de vârstă, stare socială, rasă sau religie. Un motiv în plus de a se demonstra puterea şi forţa de convingere a celei de a şaptea arte.
Astăzi, cinematografia a devenit o afacere de dimensiuni uriaşe, atât în privinţa investiţiilor făcute, dar, mai ales, a profiturilor obţinute. Având cartierul general la Hollywood, cetatea viselor, efectivul impresionant al acestei branşe caută noi căi de modernizare şi perfecţionare artistică şi tehnică adaptate erei în care trăim. Deşi au apus zilele titanilor- John Huston, Frank Capra, Alfred Hitchcock, Michelangelo Antonioni, Luchino Visconti, Ingmar Bergman, Serghei Eisenstein, Francois Truffaut- cinematograful a păşit în mileniul trei cu metode tot mai rafinate şi extrem de costisitoare de promovare şi de publicitate a produselor sale şi de asigurare a întregii game de gusturi preferate. Se remarcă, în acest sens, Statele Unite ale Americii, care, prin prisma tradiţiei şi experienţei dobândite, a ajuns la construirea unei industrii cinematografice ultraperformante, cu venituri anuale considerabile la bugetul statului şi prin dominarea pieţei mondiale. Acest lucru ar trebui să ne dea şi nouă serios de gândit şi să ne impulsioneze în a putea revigora şi continua frumoasa şi bogata tradiţie pe care o are filmul românesc.
Sunt la modă superproducţiile de acţiune şi suspans cu staruri bine plătite, thriller-urile şi SF- urile. Nimeni nu îşi permite să facă o investiţie neprofitabilă şi să irosească timp. Timpul şi banii, mai mult ca oricând, sunt instrumentele de lucru ale societăţii moderne.
Efortul intelectual şi sufletesc depus este imens, multă pasiune şi dăruire stând la baza unor pelicule de excepţie intrate în istoria cinematografului: „Pe aripile vântului”, „Casablanca”, „Cetăţeanul Kane”, „Fragii sălbatici”, „La strada”, „Blow up”, „Ben Hur”, „Kramer contra Kramer” sau „Forrest Gump”.
Filmul deschide noi orizonturi, tratează teme şi subiecte incomode şi acide de importanţă strategică şi umanitară, analizează şi condamnă atitudini, comportamente şi metalităţi negative, stabileşte noi coordonate în abordarea tematicii sociale, induce idei şi principii moralizatoare, prin victoria binelui asupra răului, a dreptăţii asupra fărădelegii sau a libertăţii asupra tiraniei, şi, pe ansamblu, prezintă omul, cu temerile, neliniştile, obsesiile, slăbiciunile, defectele şi calităţile sale, precum şi cauzele şi urmările acţiunilor lui. Într-un cuvânt, prezintă viaţa şi pe noi înşine, aşa cum suntem şi cum nu ne place de multe ori să recunoaştem că am devenit.
S-a constatat şi s-a vorbit mult pe seama influenţei nefaste în formarea şi educarea tinerilor a tot mai multe filme ce propagă violenţa, sexul şi brutalitatea. Este adevărat, dar nu trebuie să uităm că, dacă toţi cei implicaţi, într-o măsură mai mare sau mai mică, în funcţie de relaţiile pe care le avem cu ei, vom continua să-i privim cu superficialitate şi dezinteres, neîndrumându-i şi neoferindu-le modele şi valori demne de urmat şi însuşit, îşi vor căuta şi în viitor iluziile pierdute în falsa strălucire a vieţii intangibile de pe ecran.
Beneficiul uman şi moral al extraordinarei energii creatoare, evocat în rândurile de mai sus, m-a îndreptăţit să-mi pun întrebarea, ce-i drept retorică, din titlu.
Nu ştiu dacă Federico Fellini a avut dreptate, dar, în privinţa răspunsului, pentru mine nu există echivoc: oamenii au nevoie şi cred în cinematografie pentru că încearcă să se detaşeze şi să-şi depăşească condiţia şi perspectivele lumii în care trăiesc. De aceea filmul nu va înceta să le fie mereu aproape.
